Aceleași documente arată că FBI-ul, aflat în acea perioadă sub conducerea lui J. Edgar Hoover, a fost neplăcut surprins și enervat de portretul spionului care apărea în film. În timp ce se filma, Hoover ar fi trimis un memorandum birourilor din Los Angeles și Miami prin care avertiza agenții că filmul este bazat pe cartea lui Ian Fleming, un autor care scria mult despre sex și situații bizare și care portretiza necorespunzător agenții.
Agenților FBI din Los Angeles li s-a transmis să fie foarte atenți la ceea ce se petrece în timpul filmărilor și să întocmească rapoarte cu orice li se pare suspect. Cei din Miami trebuiau să-l contacteze pe producătorul filmului – Harry Saltzman și să protesteze vehement împotriva felului în care sunt prezentați angajații FBI în film. De asemenea, lui Saltzman urma să i se prezinte un document oficial legal care să-l împiedice să folosească numele FBI în film. (sursa)
În același timp, Saltzman, Fleming și scenaristul Richard Maibaum apăreau în dosarele FBI cu un raport amănunțit al vieții și familiei lor. Mai multe cărți ale lui Fleming în care făcea referire la agenție au ajuns și ele în atenția biroului lui Hoover. Raportul despre cărțile lui Fleming a dezvăluit că neliniștea directorului Hoover referitoare la prejudicii de imagine aduse FBI era nefondată. În raport se spunea: "toate referințele au fost favorabile până acum. Poveștile lui sunt în general pline de femei frumoase care se prezintă agentului mai mult dezbrăcate."
