"În cazul «Anca Petrescu» vorbim despre o combinaţie între un traumatism puternic şi o problemă de spital foarte gravă. Când a ajuns, de la Timişoara în Bucureşti, şansele ei la viaţă erau reduse. După accident, a fost tăiată pe mijloc, pe median, pe la buric, şi acolo s-a infectat cu pioceanicul ăsta care pute îngrozitor şi care se răspândeşte în tot corpul. (...) Aici, la Bucureşti, medicii au trebuit să lase o deschidere fusiformă. Nu au mai putut să închidă peretele, că era infectat cu pioceanic. Nu se putea închide, că se umfla toată. Şi, la un moment dat, după ce au tratat-o, au pus acolo o gutapercă, în genul unui sfert de minge, ceva asemănător. Şi au cusut-o pe margine lăsând locul acoperit. Şi în timpul ăsta toţi microbii se duceau în rinichi, ficat, în ţesuturi. Când a fost adus la noi, cadavrul Ancăi Petrescu era o bombă biologică. Era toată împăstată şi umflată de microbi: era hrana microbilor. (...) Germenii din spital sunt rezistenţi. Şi emană un miros extrem de greu. Noi ne protejăm, ne punem măşti, mănuşi câte două-trei. Poate ar trebui să avem nişte săli speciale pentru septici. Mai rău era că nu se putea respira. Am deschis geamul, dar degeaba", a dezvăluit dr. Gheorghe Alexandrescu, potrivit Ziarul Ring.
"Dacă era numai de la peretele pioceanic, puteam spune că doar spitalul e de vină că a infectat-o. E adevărat, dar după ce deja era infectată de la traumatism. Deci vă daţi seama, ultimele şanse care mai erau s-au năruit după ce a apărut şi pioceanicul pe abdomen, s-a supraadăugat o infecţie foarte mare. Deci a fost infecţia din interior, peritonita, şi a mai fost infecţia de perete operat. După vreo lună, ei spuneau că o stabilizaseră. Ce dracului să stabilizezi că în ea colcăiau şi se dezvoltau microbii?! Dar mai vorbea!?!... Şi părea că ei au infectat-o, ei au reparat-o. Prostii! Acolo s-a nenorocit de tot", a adăugat medicul.
