Eugen Barbu
"În primul rând îmi amintesc că Eugen Barbu - puțină lume știe că pamfletarul e un mare stilist- mergea întotdeauna cu Vadim, îl lua pe Vadim pentru că Vadim era cel îndrăzneț. Eugen Barbu era o personalitate, dar foarte timid (...) Un ospătar cred că dacă striga la el, îl băga sub masă. Era foarte timid (...) Eu, pe cât de rău sunt în scris, sunt timid. Pamfletul este expresia unei mari timidități în viață", a povestit Ion Cristoiu.
Nichita Stănescu
"Nichita Stănescu nu era chiar atât de aerian cum se spunea. Când venea vorba de negustorie, era negustor. Ce am invidiat la el e că și atunci când ședea de vorbă cu mine, făcea texte. Un mare poet", a afirmat Cristoiu.
Marin Preda
"Nu l-am cunoscut. Am scris mult despre Marin Preda. Puțină lume știe că sunt omul care a scos o carte luată în serios, se numește "Scrieri de tinerețe" (...) având ca teză că pe el, ca și pe cultura română, "Moromeții" l-au dat înapoi, ca formulă. România, în '45, noi eram racordați la marea literatură a lumii. Nenorocirea literaturii române a fost că, în '45, eram deja racordați la existențialism, naturalism, la teza existenței cețoase de la Marin Preda. Realismul, socialismul din Moromeții au întors literatura română la Balzac", a relatat gazetarul.
Petru Dumitriu
"Nu l-am cunoscut. Îl consider cel mai mare scriitor. După '90, l-am finanțat pe George Pruteanu și s-a adus și i-a luat un interviu. Sunt cel care l-a amintit, pentru prima dată, în istoria literaturii românești, înainte de '89 pe Petru Dumitriu ( "Pasărea furtunii") și chiar am vrut să o public în serial. El a făcut o mare greșeală, în '96, când a venit în țară, pentru prima dată. Eugen Mihăiescu, care îi era prieten și consilier al lui lon Iliescu, l-a dus, era în campanie electorală, și era un antiiliescianism cumplit, în România, și l-a dus, împreună cu Iliescu, la Marius Tucă și, în acel moment, a fost interpretat ca un susținător al lui Ion Iiliescu", a mai spus Ion Cristoiu.