"Mi-e imposibil să înțeleg ce a urmărit, care a fost strategia președintelui în privința numirii dnei Andronescu în fruntea ministerului Educației. Întâi a lăsat să se înțeleagă că se va gândi mult, spre foarte mult, indiferent de încheierea perioadei de interimat, după care, fără nicio explicație, a semnat decretul de numire. Ceea ce reprezintă și pe fond, și sub aspectul formei, un imens non sens.
Pe fond, Ecaterina Andronescu reprezintă tot ceea ce dl Iohannis ar trebui să respingă în Educație. Nu discut aici calitățile de chimist sau la catedră ale domniei sale, pentru că nu am căderea. Dar că ministru, dna Andronescu a fost întruchiparea antireformismului în învățământ, în special în cel universitar.
Când nu a condus de-a dreptul ministerul, dna Andronescu a orchestrat din Parlament dinamitarea articol cu articol a Legii reformatoare a Educației. Și a început exact cu articolele care nu îi conveneau personal: vârstă de pensionare și incompatibilitatea între funcțiile politice și aceea de rector. După care au căzut sub toporul ei mai toate măsurile gândite de Daniel Funeriu și Mircea Miclea pentru un început de asanare a învățământului românesc, devenit o suma de triburi și feude.
În plus, nu cred că poți să fii un autentic formator de caractere dacă nu ești tu insusti un caracter. Iar dna Andronescu numai ce a dat o mostră de oportunism mucegăit. În august contesta regimul Dragnea într-o scrisoare care a adunat milioane de vizualizări pe internet, pentru că după câteva luni să se vândă pentru o funcție de ministru.
În august, dna Andronescu îi cerea demisia lui Liviu Dragnea. Acum îi pupă inelul. În august, dna Andronescu contesta aprig guvernul Dancila: "Componentă actualului guvern nu este expresia PSD-ului și nu reprezintă nivelul și capacitatea profesioniștilor din partidul nostru. (...) Acest guvern nu mă reprezintă nici pe mine, nici pe dumneavoastră, dragi colegi, nici PSD-ul, nici România. Acest guvern este expresia unei singure persoane, ceea ce nu este în regulă". Acum intră în guvenrul incompetent "expresia unei singure persoane".
În mod normal președintele ar fi trebuit să fie mai atent cu Educația decât cu oricare alt domeniu cât timp cel mai important proiect anunțat al mandatului sau a fost tocmai "România educată", unul, ce-i drept, din care nu a rămas decât titlul. Iar mandatele dnei Andronescu numai o Românie educată nu au generat.
Da, știu că prin comparație cu toți pesedisii agramați care s-au perindat la Educație, în ultima vreme mai ales, dna Andronescu poate părea drept o izbăvire. Dar agramații aceia au avut cu toții girul domniei sale, de sub pulpana să feudală au ieșit.
Știu și teoria că dacă președintele refuză prima propunere, a două putea să fie mai rea. Greu de crezut. Dna Andronescu este un rău pervers, care lovește din spatele unui discurs îngrijit și a unei aparențe onorabile, ceea ce poate fi cu mult mai periculos.
Dar dincolo de toate acestea, nu înțeleg formă aleasă. Dacă voiai să te bați, după cum păreai, de ce ai sucombat atât de repde și fără explicații? Dacă aveai de gând să capitulezi și în privința această, de ce n-ai făcut-o din start fără să ridici o așteptare pe care apoi ai dezumflat-o spre stupoarea unora și amuzamentul celorlați? Care a fost logică acestui penibil act ratat?
A ajuns la concluzia că interimatul nu poate depăși 45 de zile? În urmă cu câteva zile spunea pe dos. Nicio posibilă explicație nu e o justificare.
Și ironia sorții face că această nouă capitulare dintr-un lung șir să se întâmple tocmai în ziua când se împlineau 4 ani de când a câștigat spectaculos cel de-a doilea tur al prezidențialelor, fiind propulsat spre mandat de un efort plin de speranța al acestui popor.
Un efort la înălțimea căruia președintele a fost o singură dată - episodul OUG 13. În rest, președintele a fost, fie din comoditate, fie din nepricepere sau lașitate, complicele distrugerii funcției prezidențiale.
Fiecare pas în spate făcut fără lupta a fost un pas înainte pentru PSD care a prins, cu fiecare pas, tot mai mult curaj, ajungând să facă lucruri la care pe vremea lui Traian Băsescu nici măcar nu îndrăznea să se gândească, cum ar fi obligarea președintelui să semneze un decret de revocare.
În afară unor declarații, mai mult sau mai puțîn inspirate, Klaus Iohannis nu a mai făcut nimic pentru a apară această țară și electoratul care l-a propulsat în fruntea ei. S-a mulțumit să constate că nu mai e nimic de făcut, atunci când chiar nu mai era, pentru că nici nu făcuse nimic decât să constate.
Și poate chiar și așa nu am fi ajuns unde suntem dacă președintele nu o desemna în funcția de premier, tot fără obiecții și lupta, pe dna Dancila. Guvernul Dancila e un accident al democrației, după cum spune. Da, unul pe care l-a provocat în egală măsură cu Liviu Drangea.
După dl Iohannis, funcția prezidențială nu va mai conta, de fapt, pentru că nu va mai avea atribuții. România se va fi transformat fraudulos în republica parlamentară, fără că poporul să fi fost întrebat.
Și de aceea eu nu voi mai vota decât candidatul care va pune în capul programului sau electoral, în capul priorităților sale, reconstrucția funcției prezidențiale în acord cu o republica semi-prezidențială, ceea ce suntem potrivit Constituției. Altfel, un președinte precum dl Iohannis chiar nu mai contează și mi se pare profund inutil", scrie Ioana Ene Dogioiu.
