Actul poate părea unul banal, însă voluntarii care au fost de acord să încerce au spus că au avut experiențe extra-corporale, care au implicat halucinații puternice. Ei au început să vadă fața persoanei din față ca pe cea a unui monstru, rude sau chiar fața proprie.
Experimentul a fost realizat de Giovanni Caputo de la University of Urbino. La acesta au luat parte 20 de tineri, dintre care 15 femei. Voluntarii au fost plasați într-o cameră luminată vag, în perechi, cu o distanță de un metru între ei. Vreme de 10 minute, au fost puși să se uite în ochii partenerului.
Lumina din cameră era un mix perfect pentru experiment – suficient de puternică pentru a se distinge trăsăturile celeilalte persoane și suficient de slabă pentru a nu se mai distinge atât de clar culorile.
Un alt grup – cel de control – a fost pus să se uite 10 minute la un perete gol, în aceleași condiții de luminozitate. Acestora nu li s-a spus foarte mult despre studiu, cu excepția faptului că cercetarea vizează o experiență meditativă cu ochii deschiși.
După terminarea celor 10 minute, participanții au fost rugați să completeze chestionare legate de ce au experimentat în timpul celor 10 minute și după finalizarea lor. Unul din chestionare viza simptomele disociative pe care le-au experimentat participanții. Aceste simptome pot include pierderea memoriei, distorsionarea culorilor sau sentimentul că lumea nu este reală.
Voluntarii care au privit vreme de 10 oameni o altă persoană în ochi au spus că au avut parte de o experiență puternică și nemaiîntâlnită. Spre deosebire de cei care s-au uitat la un perete gol, aceștia au experimentat intensități ale culorii mai reduse, sunete mai domoale sau mai tari în intensitate decât în realitate și senzația de pierdere în spațiu. Mai mult, 90% din participanți au spus că au văzut fața celuilalt deformată, 75% au spus că au văzut un soi de monstru, 50% au spus că au văzut trăsăturile lor în fața celuilalt, iar 15% au spus că au văzut fața unei rude.
