Înălţarea Domnului 2015. Sărbătoarea "Înălţarea Domnului" face trimitere la înălţarea lui Hristos de pe Muntele Măslinilor, în faţa apostolilor. Potrivit Bibliei, îngerii le-au vorbit ucenicilor despre revenirea lui Hristos pe pământ.
Înălţarea Domnului este şi Ziua Eroilor
În 1999, s-a hotărât ca Înălţarea Domnului să fie şi o zi dedicată eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor.
Înălţarea Domnului şi Rusaliile
În primele secole de după Hristos, comunităţile creştine sărbătoreau Înălţarea Domnului odată cu Rusaliile, la 50 de zile după Paşte. Însă, din secolul al IV-lea, Înălţarea Domnului a fost sărbătorită la 40 de zile după Paşte, iar Rusalii (Înălţarea Sfântului Duh) - la 50 de zile.
Obiceiuri de Înălţarea Domnului
- de Înălţarea Domnului, casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, scrie crestinortodox.ro;
- la ferestre se pun frunze de leuştean;
- se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu;
- sunt marcate vitele şi se taie mieii;
TRADIŢII ŞI OBICEIURI
În noaptea şi ziua de Ispas se efectuează numeroase obiceiuri şi practici magice de apărare: culegerea şi sfinţirea florilor, frunzelor şi ramurilor plantelor apotropaice de alun, nuc, leuştean, paltin, lovirea vitelor şi oamenilor cu leuştean, sunatul din buciume să nu se prindă farmecele şi să alunge relele, încingerea peste mijloc (brâu) a fetelor şi femeilor cu leuştean, îmbunarea spiritelor morţilor cu ofrande bogate, vrăji şi descântece, scrie traditieialomita.ro.
Ziua de Ispas este hotar pentru diferitele activităţi economice: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se urcă boii şi juncanii la păşunile montane, se însemnează mieii prin crestarea urechilor (cu unele variante locale, sărbătoarea este cunoscută pretutindeni în România).
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI: se sfiinţesc plantele de leac
În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.
De Ispas, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli.
La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: "Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!".
Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac - leuşteanul, paltinul, alunul.
Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai.
În anumite zone se ţin Moşii de Ispas, iar casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuştean. Se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu. Sunt marcate vitele şi se taie mieii. Este ultima zi în care se mai pot roşi ouă. Oamenii se salută în această zi cu formulele "Hristos s-a înălţat!" şi "Adevarat s-a înălţat!".
Conform unei legende populare, la naşterea lui Iisus, în grajdurile lui Crăciun, boii au fost blânzi şi liniştiti, dar caii şi-au cam dat în petec. Atunci Maica Domnului a zis ca acei cai să nu fie sătui decât în joia din săptămâna a şasea de după Paşti , căreia i s-a spus şi "Paştele Cailor".
