Oamenii de știință de la Universitatea Cambridge consideră că eclipsa a avut loc pe 30 octombrie 1207 î.Hr., iar acest lucru a fost menționat și în Biblie. Descoperirea ajută la explicarea și înțelegerea textului din cartea lui Iosua (cunoscut drept Iosua Navi sau Isus Navin) din Vechiul Testament, care a încurcat sute de ani cercetătorii.
În accea carte se spune că după ce Iosua a condus poporul israel în Canaan, o regiune care se extinde pe Israel și Palestina, acesta s-a rugat pentru o minune. "Soare stai în Gibeon și Lună în Valea Aijalonului. Și Soarele stătea liniștit, iar Luna se opri, până când poporul se răzbună pe vrăjmașii săi", spune versetul.
Profesorul Sir Colin Humphreys, de la Departamentul de Șiință și Metalurgie al Universității din Cambridge, a spus că aceste cuvinte ar putea descrie primul eveniment major astronomic. „Traducerile englezești moderne, care urmează traducerea din 1611 a regelui James, interpretează de obicei acest text ca și când Soarele și Luna s-au oprit din mișcare", a explicat el. "Dar, pe baza textului original ebraic, am stabilit că o alternativă ar putea însemna că Soarele și Luna nu mai făceau ceea ce făceau în mod normal: nu mai străluceau".
Humphreys nu este primul om care sugerează că textul biblic poate face referință la o eclipsă. Alți istorici au afirmat că este imposibil să să spună dacă este sau nu așa, din cauza calculelor laborioase necesare. Unii cercetători au luat în calcul doar posibilitatea unei eclipse totale, nu și a unei eclipse inelare, în care Luna trece direct în fața Soarelui, dar este prea departe pentru a acoperi discul.
Pentru a stabili data eclipsei, cercetătorii de la Cambridge au elaborat un nou „cod de eclipsă", pentru a analiza variațiile în rotația Pământului în timp. În urma calculelor, ei au stabilit că singura eclipsă inelară vizibilă de la Canaan între 1500 și 1050 î.Hr. a avut loc la 30 octombrie 1207 î.Hr.
