Tanti Ana, originară dintr-o comună băcăuană, a confecţionat sute de ii care au fost vândute apoi în toată ţara. Ca să termine o ie tradiţională trebuie să muncească cel puţin 4 luni. Cea mai veche ie din colecţia sa are peste 60 de ani.
"Este o ie făcuta de la bunici, pe care o păstrăm în amintire şi noi învăţăm tot timpul să ducem tradiţia. Această ie, să nu exagerez, cred că are 60 ani. Ia era folosită la aniversări, la sărbători", explică femeia.
Meşteşugul se transmite din generaţie în generaţie. Fie că e confecţionată din pânză de in sau de cânepă, din borangic sau mătase, semnul central al cămăşii a fost întotdeauna crucea. Fiecare pas din procesul de creaţie trebuie respectat cu exactitate. Bineinteles precizia se îmbină cu multă pasiune.
În trecut, iile făceau parte din costumul de nuntă al românilor. Cămăşile purtate apoi de femeile măritate se deosebeau de cele purtate de tinerele necăsătorite.
