Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii.
Este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloween-ul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie.
Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări Halloween este serbat prin parade și carnavaluri.
Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.
Halloween-ul nostru, „Ziua Morților‟ din Transilvania
Etnologii susţin că „Ziua Morţilor“ sărbătorită la 1 noiembrie este un obicei citadin care nu a ajuns în multe sate din Transilvania. Pomenirea morţilor se face în anumite zone rurale primăvara şi constă în pomenile date în curtea bisericilor sau obiceiul de a aşeza pe prispa casei o bucată de pâine, o cană cu apă şi o lumânare aprinsă.
Obiceiul de „Luminaţie”, care costă în aprinderea de lumânări pe morminte pentru pomenirea celor trecuţi în nefiinţă, în noaptea de 1 noiembrie, a fost împrumutat, la mijlocul secolului trecut, de la catolici.
Etnologii spun că este vorba de un obicei citadin din Ardeal şi Banat, care treptat s-a răspândit şi în zona rurală. La început, părea o modalitate comodă prin care orăşenii îşi puteau comemora morţii. Se mergea prin cimitire, se aprindea câte o lumânare şi, dacă şi catolicii făceau asta în prima noapte din luna noiembrie, ortodocşii au preluat obiceiul.
