Lfârşitul celui de-al treilea secol, Postul Mare a fost împărţit în două: Postul prepascal, cunoscut sub numele de Postul Păresimilor care ţinea până în Duminică Floriilor şi Postul Paştilor (Postul pascal) care ţinea o săptămâna, începând cu Duminică Floriilor şi încheindu-se cu Duminică Învierii Domnului.
În urmă Sinodului I ecumenic de la Niceea din anul 325, Biserica de Răsărit s stabilit ca durata postului să fie de şapte săptămâni, durată care a rămas valabilă până în zilele noastre.
Ce trebuie să facă creştinii în timpul Postului Mare
În Postul Mare creştinii trebuie să dea dovadă de o grijă spirituală sporită, prin renunţarea la alimentele de provenienţă animalice. Mai mult, aceştia trebuie să se înalţe sufleteşte prin rugăciune alături de fapte bune.
Postul reprezintă reţinerea totală de la anumite alimente şi băuturi în scop religios şi moral. Mai mult, creştinii trebuie să se reţină de la anumite gânduri necurate, pofte, patimi sau fapte rele. Acest lucru înseamnă că postul trupesc trebuie însoţit de postul sufletesc.
În Postul Paştelui, ca şi în celelalte posturi, nu se îngăduie oficierea Tainei Căsătoriei decât în cazuri de excepţie, cu dispensa ierarhului. În aceste cazuri, masa ar trebui făcută în casă, cu mâncare de post şi fără petrecere zgomotoasă. De dorit ar fi ca aceste nunţi să nu aibă loc.