Din păcate, însă, nu este îndeajuns de cunoscut pe la noi, iar raftul pe care este expus este de multe ori ocolit din lipsă de informaţii şi, poate, din cauza faptului că este văzut ca un hibrid nu tocmai sănătos. De fapt, pomelo este un fruct exotic cu vechime în istorie, fiind cultivat pentru prima dată în China, în jurul anului 100 î.Hr şi fiind considerat un adevărat simbol (chinezii cred că acest fruct îi apără de rele).
Pomelo mai poartă şi numele de shaddock, după numele căpitanului englez de marină Shaddock, care a adus pentru prima dată seminţele de pomelo în Indiile de Vest, în secolul al XVII-lea.
Pomelo are între 10-50 de centimetri, însă majoritatea fructelor (lemon pomelo - specia importată la noi) au între 12-25 cm şi 1,5-2 kilograme, culoarea cojii este galben verzuie iar miezul galben, acoperit de un înveliş pufos. De regulă, îl găsiţi în supermarket învelit în plasă roşie şi ţiplă şi, important, trebuie evitat fructul prea moale deoarece este un indicator că este vechi. Orice varietate de pomelo aţi alege, coaja trebuie să fie bine întinsă, fără pete, fructul să fie tare, iar când îl luaţi în mână trebuie să vi se pară greu în comparaţie cu mărimea lui.
Pomelo poate fi păstrat la rece timp de mai multe zile. Gustul miezului este complet diferit de cel al grepfrutului clasic, deci nu vă aşteptaţi să fie un fruct acrişor. Acesta este dulceag-amărui iar consistenţa este cărnoasă, iar cu un fruct cu siguranţă vă veţi ridica sătui de la masă.
Fructul poate fi mâncat ca atare sau poate fi adăugat în salate, deserturi sau în preparatele cu peşte. În China, în mod tradiţional, din coaja de pomelo se prepară marmeladă sau este folosită la prăjituri.
