Ovidiu Puțura: S-au făcut niște propuneri și au fost toate respinse. Deci toate au fost respinse de către CSM și de către președintele Băsescu. Au fost toate președintele Băsescu respingându-le pe motiv că n-au aviz de la CSM.

CSM-ul le-a... pe motiv că oamenii respectivi nu au experiența necesară pentru a feri Procurorii Generali. Aceste legi nu se fac așa peste noapte și le punem în vigoare. Sunt bune, nu sunt bune, sunt conștionale, nu sunt conștionale...

Anca Alexandrescu: Și ce v-a spus atunci?

Ovidiu Puțura: Că eu nu înțeleg politica și că lucrurile astea sunt deja stabilite cu Bruxelles-ul.

Lista, am primit-o? Am primit-o. Mi-a arătat-o un prieten de-a meu care lucra la SRI în perioada respectivă și care mi-a zis că... A fost o ședință și că la aceași ședință... El de fapt a venit să-mi spună că eu o să fiu condamnat. Asta a vrut să... Nu știu de ce, noi s-au hotărât și mi-a zis, o să primești cinci ani.

Condamnare... Am fost un pic așa șocat că mi-a zis...

Anca Alexandrescu: A fost o ședință? Cine a făcut ședința?

Ovidiu Puțura: Nu știu, în cadrul SRI-lui a fost ședința. Vă dați seama că n-am avut cum să știu cine a făcut-o. Nici nu eram pe nici o funcție în perioada respectivă.

Anca Alexandrescu: Când era atunci? În ce an?

Ovidiu Puțura: Când mi-a spus, cred că era în perioada 2016, cam ceva de genul ăsta. Peste o zi sau două, într-o seară, a trecut pe lângă casa mea, m-a sunat, hai un pic jos.

Și atunci mi-a arătat lista. Mi-a arătat pe lista și acolo am văzut lista. Adică mi-a dat o listă în mâna, m-a arătat și erau nume trecute.

Anca Alexandrescu: Cum a fost cu Dumitru Dumbravă în sala de judecată la dumneavoastră? V-ați aștepta să vină domnul Dumbravă personal?

Ovidiu Puțura: Nu, nu m-am așteptat. Aceeași persoană care mi-a dat lista, m-a anunțat și cu privire la acest lucru. Și mi-a spus că o să vină exact în ziua în care se va judeca procesul. Eu stăteam chiar în fața judecătorului, în picioare. Și el stătea la masă, îl vedeam foarte bine.

Avea cum am și eu aici telefonul pe masă. Și la un moment dat am văzut că vibrează telefonul. Și el a început să fie foarte atent la asta, în loc să fie la mine. Deci, eu dădeam o declarație în calitate de inculpat. Adică era important să vezi totuși ce declară inculpatul tu ca judecător. Nu mai era.

Și atunci stătea cu ochii pe telefon și a început să transpire. Și la un moment dat a zis... Domnul Puțura, zice, putem să luăm o pauză? Aia a spus judecătorul, sunteți președinți, eu sunt inculpat aici. Dumneavoastră puteți să suspendați ședința, să opriți, faceți ce vreți.

Adică conduceți ședința așa. Și el a zis, bine, pentru că mi-e mie rău. Mi-e mie rău și am nevoie să beau un ceai. Zece minute stau. Zece minute. În timp ce eu vorbeam, adică dădeam o declarație, că m-a oprit pur și simplu.

M-am întors, eu le-am spus avocațiilor cu care eram acolo, băi, ceva se întâmplă, nu-i ok, ceva se întâmplă, ieșiți afară. Și când au ieșit afară, s-au întâlnit cu Dumbravă. Cu Dumbravă s-au întâlnit exact la ușa sălii de judecată. Dumbravă s-a dus exact către biroul judecătorilor. Judecătorul s-a dus și el la rândul lor. A mei avocații au murit atunci. Deci atunci au zis, doamne, noi ne-am predat. Și atunci le-am spus, haideți să mergem să facem plângere penală acum. Și au zis, avocații ăștia, eram și prieteni, au zis nu. Noi aici muncim, noi de aici trăim, din asta.

Anca Alexandrescu: Le-a fost frică? Da, a fost frică. Atunci când erați în penitenciar v-au propus să vă scape, cerându-vă să denunțați pe cineva. Pe cine?

Ovidiu Puțura: Da, pe Liviu Dragnea. Da, eram acolo, am fost chemat într-un dosar cu Belina.

Dosarul cu insula Belina. Ei mă înțeles pe ea, dar n-a venit Liviu Dragnea la tine să îți spună, adică să facă un fel de trafic de influență, cam asta. Și eu le-am zis, nu, n-a venit. N-a venit. Doamne, dacă zici că dacă a venit, facem noi un dosar de trafic și pe tine te ajutăm. Păi zic, doamne, cum să spun eu că a venit, dacă omul n-a venit.

Anca Alexandrescu: Traian Băsescu, a știut toate aceste lucruri, domnule Puțura?

Ovidiu Puțura: Nu știu dacă le-a știut pe toate, dar parțial le-a știut. Pentru că n-avea cum să nu știe. Cum v-am spus și mai înainte, nu se poate ca președintele unei țări să nu știe.