"Viața mea este o lungă poveste. A trebuit să plec din țara mea din cauza războiului. Pentru că am fost ofițer de securitate al lui Saddam Hussein, eram căutat și persecutat și riscam să fiu omorât. Așa că prima dată am plecat în Siria. Când a început și acolo războiul, am plecat în Turcia. Apoi, în încercarea de a ajunge la prietenii mei din Austria, am intrat ilegal în România, am fost prins în zona Aradului, după ce am călătorit timp de aproape trei zile ascuns într-un camion. Am fost trimis la un centru din București iar din luna mai mă aflu la Centrul din Giurgiu", a povestit, potrivit Agerpres, Aldaleney M., în vârstă de 51 de ani, din Irak.
E singur în Giurgiu. A lăsat în Irak familia și un trecut complex. A abandonat o viață socială, o societate din care atunci făcea, onorabil, parte. E cu gândul la casa lui și la tot ceea ce a muncit pentru a avea un statut, așa cum era el conturat acolo, atunci. Nu s-ar mai întoarce. Deși a fost ofițer de securitate în țara lui, în România ar accepta orice loc de muncă, dar încă nu a găsit.
"Cei care ajung în Centrul pentru Solicitanții de Azil Giurgiu intră într-un program de integrare și participă la cursuri de limba română organizate de Inspectoratul Școlar Giurgiu, după care sunt înscriși la Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Problema este că la noi în oraș nu prea avem locuri de muncă. În trecut, prin anul 2012, când am avut un val de migranți din Africa și centrul era plin, peste capacitatea de o sută de locuri, am mai găsit pentru ei locuri de muncă la o fabrică de mobilă din Adunații Copăceni", a explicat, pentru AGERPRES, ofițerul de integrare din cadrul CRCPSA Giurgiu, Manuela Nicoară.
Refugiații primesc un ajutor social din partea statului român de 540 de lei pe lună. Solicitanții de azil primesc 3,6 lei pe zi pentru hrană. Au posibilitatea să își gătească în centru, unde dispun de dormitoare cu paturi suprapuse, bucătărie, sală de mese, sală de sport, bibliotecă și sală de rugăciuni.
"Eu mă rog zilnic să îmi pot aduce familia lângă mine, mai ales soția, pentru că cei doi fii ai mei și fiica mea au la rândul lor familii și locuiesc acum în Turcia. Dar am pierdut certificatul de căsătorie și nu pot demonstra legal că este soția mea. Îmi este foarte dor de familie", a mărturisit Aldaleney.
Stă de vorbă zilnic pe internet cu familia lui și tot așa a aflat de cei doi sirieni care au amenințat că "rad România de pe fața Pământului".
"Cine vrea să se lupte, să plece în Siria. Acolo toți au bombe și le place lupta, este război, dar cred că au vorbit așa de frică, să nu fie trimiși din nou în Siria. Consider că România nu este în pericol de amenințările teroriste", crede Aldaleney.
Tot pe internet a auzit și de imigranții care vin zilnic cu miile spre Europa și spune că "UE trebuie să găsească o soluție".
"În Macedonia e foarte periculos să mai stai, în Turcia e full și e normal că ei aleg să vină către Europa. UE cred că trebuie să găsească o soluție, pentru că sunt copii și femei în pericol. Cred că va continua fluxul acesta de imigranți. Au nevoie de ajutor!", a adăugat irakianul.
Aldaleney vorbește deschis. Despre el, despre restul lumii. Nici nu trebuie să-i pui prea multe întrebări. Așa e la 51 de ani și după un trai într-o regiune măcinată de războaie. Inevitabil, ne spune că până acum nu l-a durut nimic, n-a fost la medic: "Până la 51 de ani nu am luat nicio pastilă, pentru că nu am fost bolnav niciodată. Nici nu am fost rănit. Dar acum, de un an de zile, mă doare mijlocul".
În același centru pentru solicitanții de azil stă și un fost lucrător la o fermă de animale din Afganistan, Mohamad Mussa, de 49 de ani. Este sub tratament psihiatric pentru că a fost torturat și avea coșmaruri din timpul războiului.
Nu are cu cine să vorbească dintre cei de acasă, nici măcar pe internet, care e plin de toți și toate. Soția și copilul lui s-au îmbolnăvit și au decedat în Afganistan. El a fost prins în război, a fost persecutat și torturat.
"Avea coșmaruri noaptea, se trezea, țipa și vorbea speriat în limba lui. Acum este sub tratament psihiatric. Tortura din timpul războiului și-a pus amprenta asupra lui", a spus Manuela Nicoară.
Chiar și în această situație, el încearcă să se facă util: se oferă să ajute personalul centrului sau să își ajute colegii, face curățenie, mătură, spală sau duce gunoiul. Oricum, este o regulă de ordine interioară pe care toți din cele șase centre de azilanți trebuie să o îndeplinească, pe rând.
Tot aici se regăseşte şi un bărbat din Guineea, stat din Africa de Vest. Alhassane A., în vârstă de 40 de ani, a fost comerciant de suveniruri. Avea magazinul lui. A cunoscut o fată din România pe internet, s-au căsătorit, dar între timp au divorțat și acum trebuie să intre în legalitate cu actele. Primește 3,6 lei pe zi pentru hrană și este foarte nemulțumit că nu găsește un loc de muncă.
"Aș vrea să deschid un magazin în România. Acasă aveam un magazin, eram comerciant, dar nu găsesc nici măcar ceva de lucru", și-a povestit Alhassane planurile sale de viitor.
În centrul de azilanți de la Giurgiu stau acum patru persoane, ultimul fiind din Algeria.
"În primul semestru al acestui an au depus cereri de azil la CRCPSA Giurgiu 71 de persoane, dintre care 22 din Siria și restul din Pakistan, Camerun, Iran, Irak, Algeria, Guineea, Afganistan, Bangladesh sau Palestina. 25 au obținut o formă de protecție, cei mai mulți fiind din Siria și din Afganistan.
În prezent se pregătește o nouă lege privind statutul imigranților și al solicitanților de azil și prin aceasta s-ar putea oferi zece lei pe zi în loc de 3,6 lei pe zi pentru hrană. Unele proceduri de integrare pentru solicitanții de azil ar putea fi mai rapide.
Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Giurgiu a fost inaugurat la 6 septembrie 2011 și are competență asupra cererilor de azil depuse în județele: Giurgiu, Teleorman, Olt, Călărași, Dolj și Ialomița.
