Se spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.
Există sate unde oamenii nu râd în Duminica Floriilor, pentru a nu albi precum pomii înfloriţi.
De asemenea, exista şi obiceiul ca părinţii îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.
Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim respectând mai multe tradiţii şi obiceiuri de Florii: participă la Sfânta Liturghie, împodobesc cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrează rânduiala postului. Mai există tradiţii şi obiceiuri de Florii care spun că aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.
