La data de 11 septembrie 2013, astronomul Jose Maria Madiedo, de la universitatea Huelva, desfășura niște observații asupra satelitului natural al Pământului când a remarcat o puternică lumină în regiunea Mare Nubium, un bazin selenar acoperit de lavă solidificată.
Explozia produsă în urma impactului a avut aceași luminozitate ca Steaua Polară și a fost vizibilă și cu ochiul liber de pe Pământ, conform unui comunicat publicat de Royal Astronomical Society (RAS) din Marea Britanie.
Conform calculelor astronomilor, asteroidul care s-a prăbușit pe Lună avea aproximativ 400 de kilograme și un diametru cuprins între 60 de centimetri și 140 de centimetri. Impactul s-a produs la o viteză de peste 60.000 km/h.
Spre deosebire de Lună, Pământul este protejat de astfel de evenimente de straturile sale atmosferice. Un asteroid de dimensiunile celui care a căzut pe Lună ar fi fost complet ars în urma frecării cu atmosfera terestre, neproducând niciun fel de pagube.
Pentru comparație, meteoritul care a explodat deasupra localității ruse Celiabinsk avea o masă de aproximativ 13.000 de tone și un diametru de aproximativ 20 de metri, mult mai mare decât cel care a lovit Luna.