Specialiștii de la Universitatea Illinois a închis mai multe rozătoare care aparțin acestei specii într-o cușcă închisă, iar pe măsură ce oxigenul se împuțina, aceștia făceau față cu succes condițiilor crâncene, supraviețuind într-o atmosferă cu 5% oxigen. Ca grad de comparație, atmosfera de la nivelul mării are 21% oxigen, iar cea din vârful muntelui Everest atinge un nivel de cam 6% oxigen.
Pentru a face o comparație, cercetătorii au expus la aceleași condiții și câțiva șobolanii de laborator. Spre deosebire de șobolanii-cârtiță care au rezistat 5 ore într-un mediu fără oxigen, șobolanii de laborator au murit după 15 minute.
Cum poate șobolanul-cârtiță golaș să trăiască fără oxigen?
Cercetătorii au dus experimentul la extrem și au vrut să testeze abilitatea de supraviețuire a acestor rozătoare la maximum. Așa că le-au plasat într-o atmosferă fără niciun strop de oxigen, iar ceea ce au descoperit este uimitor.
Șobolanii-cârtiță au leșinat în decursul a 30 de secunde, dar au continuat să facă mișcări specifice respiratului pentru încă patru minute, iar odată eliberați, aceștia s-au comportat normal.
Șobolanul-cârtiță golaș are sângele rece, iar aceasta este o caracteristică pe care o împărtășește cu reptilele, dar nu și cu alte mamifere. Din faptul că nu și reglează temperatura corporală, acesta nu consumă niciun strop de energie pentru această nevoie, așa că are nevoie de mult mai puțin oxigen decât un șobolan sau șoarece. În plus, aceste mamifere trăiesc în condiții aparte: în sisteme subterane complexe, împreună cu 200-300 de alți membri, zonă unde dioxidul de carbon se acumulează cu ușurință.
Secretul acestei abilități este fructoza. Aceste creaturi dețin transportatoare de fructoză în multe dintre organele cheie ale organismului (creier, inimă). Astfel, atunci când șobolanul-cârtiță golaș se află într-un mediu fără oxigen, deși nu ar putea avea suficientă energie pentru a se deplasa, corpul său încă produce suficiente substanțe nutritive care să-i mențină organele în viață.
