Buda subliniază faptul că plafonarea adaosului comercial ar putea avea efecte dezastruoase asupra producătorilor români. Conform argumentației sale, o astfel de măsură ar pune presiune asupra afacerilor locale, care s-ar putea vedea nevoite să vândă la prețuri mai mici decât costurile de producție. Aceasta ar putea duce la falimente, reducând numărul de produse autohtone disponibile și favorizând, în consecință, importurile.
Din perspectiva sa, protejarea producătorilor români nu ar trebui să se facă prin măsuri restrictive, ci prin crearea unui mediu economic care să le permită acestora să prospere. În viziunea liberală, economia trebuie să funcționeze pe baza competiției libere, ceea ce înseamnă că prețurile ar trebui să fie stabilite de piață, nu prin intervenții guvernamentale. Aceasta ar încuraja nu doar sustenabilitatea afacerilor locale, ci și inovația și diversificarea ofertei.
Buda aduce în discuție, de asemenea, riscurile de a recurge la metode care amintesc de perioada comunistă, un timp marcat de reglementări stricte și lipsuri pe piață. Această analogie subliniază teama sa că, prin măsuri de control asupra prețurilor, s-ar putea repeta greșelile din trecut, afectând în ultima instanță consumatorii.
