Erik Levi, care este profesor de muzică la Universitatea Royal Holloway din Londra și este considerat o autoritate mondială în domeniul muzicii germane a secolului XX, a semnat în numărul curent al prestigioasei reviste BBC Music, un portret dedicat lui George Enescu. Astfel, George Enescu este numit de BBC Music “Compozitorul lunii” chiar în anul în care se împlinesc 134 de ani de la nașterea sa și când are loc ediția 2015 a Festivalului Enescu.
Interviu realizat de Alexandru Pătrașcu, autorul blogului Despre Operă.
Alexandru Pătrașcu: Revista „BBC Music” a publicat în numărul pe luna septembrie articolul dumneavoastră despre George Enescu, la rubrica permanentă „Compozitorul lunii”. Articolul este foarte interesant. Am fost foarte emoționat citindu-l. Mai ales că și momentul este foarte bun, căci Festivalul Enescu începe curând, pe 30 august. Cum ați ajuns să-l scrieți?
Erik Levi: Revista „BBC Music” publică în fiecare lună un articol de fond despre un compozitor. Am fost sunat de editorul adjunct, deoarece doreau să facă un articol despre Enescu, fiind un compozitor despre care nu scriseseră niciodată. Revista există din 1994, unii compozitori fuseseră prezentați de două sau trei ori, dar Enescu niciodată. Am încercat să contractăm pe cineva din România, dar, deși am găsit o persoană foarte competentă, era cineva care nu se încumeta să scrie în engleză, prin urmare am fost rugat să scriu eu articolul. Studiasem câteva lucrări de Enescu și a fost extraordinar să merg mai în profunzime cu cercetarea. În plus, am dorit să fac publică părerea unuia dintre colegii mei, Martin Anderson, care a editat o carte despre compozitor scrisă de Noel Malcolm (George Enescu: His Life and Music, Toccata Press, 1999, Londra), conform căreia George Enescu este personalitatea marcantă a primei părți a secolului XX care încă așteaptă să fie descoperită și pusă pe harta muzicală.
“Jurowski este un dirijor ce îi poate inspira pe ceilalți și, prin urmare, concertul cu Simfonia a III-a de Enescu a avut multe momente extraordinare și emoționante, în special în partea finală, care a fost foarte frumoasă”
Știu că ați fost prezent la concertul de la Londra în care Vladimir Jurowski a dirijat Simfonia a III-a de George Enescu, pe scena Royal Festival Hall, în premieră. Cum a fost?
E.L.: Jurowski este exemplul de dirijor care are carisma și puterea de a convinge publicul să vină și să vadă lucrări mai ciudate. De ani de zile alege să programeze un repertoriu foarte ambițios. De pildă, acum câțiva ani, a dirijat Simfonia a VI-a de Miaskovski, care nu mai fusese cântată niciodată în Marea Britanie, prin urmare avem așteptări de la el referitor la aceste simfonii mari, epice.
Simfonia a III-a de Enescu a fost inclusă în program alături de Rahmaninov, într-o combinație foarte interesantă. O serie Enescu-Rahmaninov, care să arate lucrări compuse cam în același timp.
Era prima oară când se cânta Simfonia a III la Londra. Sala a fost plină. Problema la Londra, și poate nu e cazul la București și nici în alte orașe mari europene, ca Viena sau Berlin, unde un concert se cântă de trei ori, este că un concert se cântă o singură dată. Iar eu cred că acest concert ar fi avut numai de câștigat dacă ar fi existat mai multe spectacole.
Orchestrele englezești sunt excepționale și sunt capabile să prindă repede muzica și să o redea perfect, dar interpretarea lor ar fi fost mai bună dacă ar fi avut ocazia să „trăiască” mai mult lucrarea în condiții de concert. De acolo de unde stăteam, mi s-a părut că echilibrul sunetului nu a fost întotdeauna foarte bun. Dar Jurowski este un dirijor ce îi poate inspira pe ceilalți și, prin urmare, concertul a avut multe momente extraordinare și emoționante, în special în partea finală, care a fost foarte frumoasă. Prin urmare, a fost și bine și rău. Poate că motivul este, după cum am spus deja, nevoia de așezare a lucrării. Am văzut microfoane în sală, deci există posibilitatea, dacă orchestra este mulțumită de rezultat, să scoată un CD. Poate aveți deja informații despre asta. Știu că au propria casă de discuri, deci există șanse. Jurowski a făcut deja asta cu un alt compozitor pe care îl iubește mult, Zemlinsky, un alt tip de compozitor contemporan, cu care a făcut mai multe CD-uri după înregistrări live, deci există speranțe.
Cite;te restul materialului pe www.festivalenescu.ro
