„Pierdusem speranţa, dar nu pierdusem speranţa în Dumnezeu. Am spus Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la ultimul meu cuvânt, că mai sus de această treaptă a justiţiei din România nu există decât Dumnezeu. La Dumnezeu m-am rugat să audă rugile mele, a deschide ochii judecătorilor, dacă sunt judecători drepţi, pentru că, până la Înalta Curte, nu am avut parte decât de acele culoare despre care vorbiţi (..) de acele comenzi, de acei scheleţi în dulap ai unor procurori şi judecători. (..) Există o speranţă în România pentru dreptate.
În 30 de ani de administraţie, să îmi zică mie orice politician din România, din lume, că e fată mare. Nu, nu există, fiecare cu păcatele lui, eu am vrut de la început să răspund pentru păcatele mele, din păcate am răspuns pentru altcineva. Puterea exemplului pentru cine, dat de cine? De cei 3.600 de primari ai României, cu primul primar al ţării, astăzi preşedinte, care a semnat la fel ca şi mine şi nu a răspuns şi nu răspunde. Pe 1 ianuarie i-am cerut graţierea lui, nu mie”, a declarat Cristian Popescu Piedone.
„Să nu mă întrebaţi, veţi cere despăgubiri mprale. Nu, nu voi cere, şi aşa statul este aşa cum e, ator, mai vin şi eu să îi cer ce? Voi câştiga, nu am nevoie. Voi fi repus în funcţie, îmi voi duce sectorul până la capăt, mă voi gândi ce am de făcut în viitorul meu.
Piedone n-o muritu, doar puţin s-o odihnitu. Vreau să le spun să plece liniştiţi, iar şi-au bătut joc de bani, iar au făcut achiziţii şi o să avem seriale în continuare”, a mai afirmat Piedone la poarta penitenciarului.
Imagini de la eliberarea lui Piedone - sursă: INQUAM / George Călin
