De la nivelul de "Lenuța lui Briceag" dintr-un sat dâmbovițean până la al doilea om în stat, Elena Ceaușescu n-a evoluat mai deloc. A rămas, în esență, o țață clevetitoare care, pe măsură de acumula putere, se răzbuna pe cei pe care-i considera superiori ei și baga spaima în cei pe care dorea să-i controleze pe viitor.
„În istoria secolului (XX- N.R.) celor mai mari descoperiri științifice, performanța ca o semianalfabetă să treacă drept «savanta de renume mondial» e însă unică”, nota istoricul Lavinia Betea, autoarea celor mai numeroase cărți bazate pe confesiunile unor importanți lideri comuniști.
Pe de altă parte, tentația de a pune pe seama Elenei toate relele riscă să diminueze vinovăția lui Nicolae Ceaușescu, cel care i-a permis să acumuleze o asemena putere și influență. Este drept că, de pe la începutul anilor `80. soția liderului comunist a început să lase impresia că a trecut la butoane.
„Se făcuse un transfer de atribuții de la președinte către ea. Fără îndoială că vinovat s-a făcut Nicolae Ceaușescu,” a relatat într-una dintre cărțile sale colonelul (r) Adrian Eugen Cristea, director adjunct în Direcția de Securitate şi Gardă Prezidențială.
Transferul de putere i-a folosit Elenei Ceaușescu, în primul rând, pentru a-și satisface „curiozitatea bolnăvicioasă de a ști tot ce se întâmplă cu fiul ei și, de multe ori, și cu alții”, fără să-i pese câtă risipă de efort și resurse se făcea pentru chestiuni banale.
REȚEAUA MENAJERLOR ȘI CONFIDENTELOR
Sistemul camarilei roșii n-a fost o invenție a regimului comunist român sau al familiei Ceaușescu. Gheorghiu Dej, dar mai ales fiica sa, Lica, foloseau discreționar instituțiile statului pentru a-și satisface cele mai banale capricii, iar „favoriții” și „favoritele” care știau să șoptească ceea ce-i interesa pe stăpâni erau cultivați cu grijă. De altfel, se spune că Elena Ceaușescu a încercat să devină o „tovarășă de curte” a Licăi, dar a fost respinsă cu aroganța. Lecția i-a prins bine și peste doar câțiva ani, când Nicolae Ceaușescu a preluat șefia partidului, s-a răzbunat cu vârf și îndesat.
Gheorghiu Dej, stalinistul fanariot. Raport CIA despre primul lider comunist: corupt, afemeiat, ahtiat după lux, putere și bani
Încet, dar sigur, Elena Ceaușescu își luase un aliat de nădejde: Securitatea. O spun atât colonelul Cristea, cât și Cornel Burtică, un fost membru al CC și ministru. „Cu ajutorul ei îl influența (pe Nicolae – N.R) sau contracara măsurile luate fără avizul ei” (Culpe care nu se uită - C. Burtică în dialog cu Rodica Culcer).
Americanii au "citit-o" pe Elena Ceaușescu încă din anii \"70. Ce scria CIA în rapoartele secrete?
Când informațiile oferite de servicii nu o satisfăceau, Elena Ceaușescu apele la soluții alternative: personalul care-i era pus la dispoziție. Menajera de la București Suzana Andreiaș era confidenta de încredere și avea o influență majoră. Povestea ei a fost relatată pe larg într-o carte. Urma în ierarhie menajera șefă a vilei de la Neptun.
„Știa să-i pună la treabă pe alții și prin relațiile directe pe care le avea cu Elena Ceaușescu i se dusese vestea, astfel că de la cel mai mic până la primul secretar (al PCR) pe județ, toți aveau fața luminoasă când o întâlneau și-i rezolvau cerințele, căci altfel nu se știa când sosea momentul pentru vreunul dintre ei, ce se simțea cu multă stabilitate în locul pe care-l ocupa, să i se spună <<să nu-l mai văd pe aici>>;” , povestește colonelul Eugen Cristea.
Litoral 1977 - visul frumos s-a terminat. Revolta turiștilor sindicaliști a ajuns în „Flacăra” lui Păunescu și în dosarele Securității
MOARTEA LEBEDEI. SECURIȘTII AU FĂCUT RAPORT MEDICO-LEGAL, DE TEAMĂ CĂ-I TOARĂ MENAJERELE
Un exemplu al gradului de suspicionare la care ajunsese în anii `80, de teama Elenei Ceaușescu, este episodul banal al morții unei lebede, de la vila din Neptun.
În curtea incintei existau piscine și bazine de agrement, iar într-unul dintre ele înotau lebede special aduse pentru a delecta cuplul. În 1985, înainte de sosirea celor 2, s-a făcut curățenie generală, ceea ce a implicat și golirea bazinelor. O lebădă însă, din obișnuință, a sărit în gol și, fiind supraponderală, a murit.
„A fost dusă la un laborator veterinar din Constanța pentru a se stabili cauza morții, deși se știa bine motivul. Era o acoperire pe care câțiva ofițeri (de Securitatea – N.R.) o luau pentru ca moartea lebedei să nu fie interpretată ca fiind de altă natură (...) Rezultatul de laborator a confirmat bănuielile și anume că prin lovire s-a produs infarctul. În particular ni s-a transmis că a murit de prea mult bine.(...)", a povestit fostul șef al pazei prezidețiale, în cartea sa "Familia Ceaușescu și Direcția a 5-a".
Revelionul SECURIȘTILOR. Ce li se servea la masa festivă, în afară de discursul lui Ceaușescu - DOCUMENTE ARHIVĂ
Precauția s-a dovedit bine-venită, pentru că menajera șefă o informase pe Elena Ceaușescu despre evenimentul deosebit, probabil și de teamă ca „tovarășa” să nu afle din altă parte. În timp, soția președintelui ajunsese să știe tot ce se petrecea în vilele speciale de la Neptun.
„Confidenta era permanent la post. Nu știau cei din aparatul informativ, pentru că evitau să se bage în cunoașterea unor aspecte care nu erau de natură să lezeze securitatea familiei prezidențiale, câte știa aceasta. În dorința de a cunoaște cât mai mult, incluzând și vilele speciale ce erau puse permanent la dispoziția persoanelor cu funcții de conducere în aparatul central de partid, confidenta își crease, fără a cunoaște niște metode elementare ale culegerii de informații, un fel de rețea în rândul femeilor de serviciu din aceste vile. Acestea își dăduseră seama că este mai bine să spui sub aspectul clevetelii, în mod colegial și apropiat ce vezi și constați la locul de muncă pe care-l aveau, dar să se simtă în siguranță că nimeni nu le va schimba, decât să fie tăcute și să lase impresia că n-au văzut nimic.(...) Nici menajera șefă și nici celelalte angajate, responsabile de vila și ce-or mai fi fost nu-și dădeau seama în ce sistem de informații se găseau. (...) Nimeni nu bănuia că tocmai aceste femei tăcute și liniștite, dar care între ele cleveteau, sunt autoarele informărilor (…) Practicarea acestei modalități de informare nu a fost o noutate. Se realizează peste tot, mai ales într-un sistem totalitar, în folosul familiei predominante (...)", mai notează fostul ofițer de Securitate Adrian Cristea.
Sistemul vilelor de protocol de la Neptun a fost cam același din perioada 1950-1980. Fiecare avea ca angajați, de la gospodăria de partid locală, zidari, vopsitori, zugravi, paznici, tinichigii, contabili, șefi, directori. Fiecare vilă stătea nefolosită circa 340 de zile pe an, în condițiile în care costurile de întreținere erau enorme.
Chiar soții Ceaușescu petreceau în vila de la Neptun cam 25-30 de zile, de regula în perioada iulie-august, pentru odihnă și tratament. Clădirea acea toate facilitățile și si afla în ansamblul altor clădiri dedicate nomenclaturii, inclusiv vila Uniunii Scriitorilor.
Din acest motiv, stațiunea Neptun era supravegheată cu atenție deosebită de către Miliție și Securitate, curățenia publică era întreținută constant, până și restaurantele aveau obligația să se asigure că după ora 22:00 nu se aude în afara muzica. Se spune că până și hoții evitau Neptunul, de teamă să nu cadă în plasa "organelor".
