Echinocțiu de toamnă 23 septembrie. Începutul toamnei din punct de vedere astronomic este marcat în emisfera nordică prin echinocțiul de toamnă, în același timp în emisfera sudică a Pământului, echinocțiul face trecerea la anotimpul primăvara.
După echinocțiu de toamnă, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstițiul de iarnă, din 21 decembrie.
Echinocțiu de toamnă reprezintă momentul în care Soarele, în mișcarea sa aparentă anuală, trece prin "punctul autumnal" de intersecție a eclipticii (proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, traversând din emisfera nordică în cea sudică.
Echinocțiu de toamnă Singurele excepții le întâlnim în regiunile polare. În zona Polului Nord începe lunga noapte polară, iar în cea a Polului Sud, Soarele va sta deasupra orizontului timp de 6 luni, până la momentul echinocțiului de primăvară.
Echinocțiu de toamnă Momentul echinocțiului de toamnă este cel în care care longitudinea aparentă a Soarelui este de 180 grade. Aflându-se deci în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopților.
Echinocțiu de toamnă La latitudinile țării noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și orizont.
Echinocțiu de toamnă De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocțiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.
