Pentru prima dată în istoria producţiilor sale, regizorul Christopher Nolan („Inception“, „Interstellar“) le aduce cinefililor o poveste inspirată din evenimente istorice. Până acum, filmele lui au fost fie remake-uri, fie regizate după scenarii originale sau adaptate după romane, nuvele.
Din distribuţie fac parte Tom Hardy („Mad Max: Drumul furiei“), Mark Rylance, Kenneth Branagh, Cillian Murphy şi debutantul Fionn Whitehead.
Filmul „Dunkirk“ este narat din trei puncte de vedere: a personajelor de pe plajă (eroi centrali: Fionn Whitehead şi Harry Styles), a evacuării de către marină (eroi centrali: Cillian Murphy şi Mark Rylance) şi a luptei din aer (erou central: Tom Hardy).
Bătălia de la Dunkerque (Dunkirk) este considerată de Nolan un moment esenţial şi decisiv în istoria celui de-Al Doilea Război Mondial. „Dacă evacuarea nu ar fi avut succes, Marea Britanie ar fi trebuit să capituleze. Şi întreaga lume ar fi fost pierdută sau ar fi avut o altă soartă: nemţii ar fi cucerit Europa, SUA nu s-ar fi întors în război. Succesul evacuării i-a permis lui Churchill să impună ideea de victorie morală (detaliu care i-a motivat pe civilii cu vase private să se implice în luptă)“, spune el.
Evacuarea de la Dunkerque/Dunkirk, cunoscută și ca Miracolul Dunkirk, a fost acțiunea de evacuare a trupelor aliate staționate pe plajele și în portul Dunkerque, (Franța), din perioada 27 mai – 4 iunie 1940. Evacuarea a devenit necesară în momentul în care un mare număr de soldați britanici, francezi și belgieni au fost izolați și încercuiți de armata germană în timpul Bătăliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale.
După ce Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au invadat Polonia în septembrie 1939, eveniment considerat declanșator al celui de-a doua conflagrații mondiale, British Expeditionary Force (BEF) a fost trimis pe continent pentru a ajuta la apărarea Franței.
După ce Germania Nazistă a invadat Belgia și Olanda pe 10 mai 1940, trei dintre corpurile germane de blindate au atacat Franța prin Ardeni și au înaintat rapid spre Canalul Mânecii. Până pe 21 mai, forțele germane reușiseră să izoleze BEF, ce mai rămăsese din forțele belgiene și trei armate franceze într-o zonă de pe țărmul francez al Canalului.
Comandantul britanic al BEF, generalul John Vereker, a realizat că o evacuare peste Canalul Mânecii era singura soluție viabilă pentru salvarea forțelor sale și a început organizarea retragerii spre Dunkerque, cel mai apropiat port important.
Pe 22 mai a fost emis un ordin de oprire a operațiunilor militare cu aprobarea Führerului Adolf Hitler, o acțiune care și astăzi ridică semne de întrebare cu privire la scopurile sale. Acest ordin a permis aliaților prinși în capcană să își organizeze defensiva și să își retragă efective importante spre Dunkerque.
Dacă în prima zi a evacuării au fost transportați doar 7.669 militari, până într-a noua zi fuseseră salvați de pe continent cu ajutorul unei flote încropite în grabă 338.226 soldați.
La acțiunea de evacuare au participat peste 800 de vase. O bună parte a soldaților s-au putut îmbarca de pe cheiurile portuare pe cele 39 de distrugătoare și alte vase mari de transport britanice. Alți soldați au trebuit să se îndrepte spre plaje și să aștepte în apa adâncă până la umeri ca să fie transportați spre vasele mari de transport cu ajutorul unei flotile de vase civile – bărci de salvare, vase pescărești, sau mici ambarcațiuni cu vele.
În campania din Franța, BEF a pierdut 68.000 de soldați și a trebuit să abandoneze aproape toate tancurile, vehiculele și un mare volum de echipamente militare. În discursul din Camera Comunelor de pe 4 iunie, Churchill a subliniat că „trebuie să fim foarte atenți să nu acordăm acestei salvări atributele unei victorii. Războaiele nu sunt câștigate de evacuări”
