Familia trăiește din veniturile tatălui care muncește cu ziua la grajdurile de vite din comună. Suma câștigată nu depășește 2.000 de lei pe lună, iar cu acești bani familia este nevoită să își asigure toate cele necesare.
„Cu asta ne întreținem, cu laptele. Altă sursă de venit în zona nu este. N-ai unde sa lucrezi. Și având și fetitele cu probleme, nici nu poti sa te deplasezi nicaieri”, povestește tatăl.
Mama nu poate lucra, pentru că cele două fetițe cu dizabilități nu se pot descurca singure, iar cei doi frați ai lor sunt prea mici pentru a-și purta singuri de grijă.
„Până la 1 an și jumătate fetita a mers in picioare, avea 8 luni si o tineam de degete, iar ea mergea la un an jumătate, a inceput sa si piarda controlul. (...) Boala asta nu se trateaza, e o boala pentru totdeauna”, spune mama copiilor.
Fetițele nu își doresc haine și jucării, vor doar să poată merge și să se joace ca niște copii normali.
