Martorul citat de DNA a povestit cum o imprimantă care costa 300 de euro a fost cumpărată de Ministerul Educaţiei de la firma Siveco cu 1500 de euro, iar lecţiile informatice care costau în realitatea între 1000 şi 2000 de euro, ministerul le cumpăra cu 11 mii de euro.
"Toate echipamentele erau cumpărate de Siveco de la 3 subcontractanţi ai săi, iar din 2003 de la alţi doi. Aceştia le cumpărau la rândul lor de la subcontractanţi ai lor, iar ultimii subcontractanţi le cumpărau de pe piaţa liberă sau de la distribuitorii autorizaţi.", a relatat martorul.
În acest fel, a povestit denunţătorul, erau asigurate mitele către oficialii guvernamentali. Concret, scopul ar fi fost acela de a se produce un profit cât mai mare în firmele subcontractante, din care erau scoase prin intermediul unor off-shore-uri şpăgile sub forma unor contracte de servicii fictive. Odată ajunşi banii în off-shore-urile din ţări cât mai îndepărtate de România, comisioanele erau plătite în două feluri: fie prin transferuri bancare în firmele nominalizate de persoanele cu pricina, sau o parte erau scoşi numerar din băncile de peste graniţe şi aduşi în numerar în România cu ajutorul unor intermediari care se asigurau că totul decurge fără probleme.
Acelaşi martor le-a mai declarat autorităţilor că Siveco ar fi revândut guvernului softuri cumpărate de la elevi.
„ (...) altă parte din lecţiile informatice a fost achiziţionată de Siveco de la liceeni, practic de la beneficiari finali ai proiectului. În acest scop Siveco a organizat o competiţie adresată tuturor şcolilor şi liceelor pentru elaborarea de lecţii informatice şi cele mai bune lecţii din cadrul competiţiei erau achiziţionate la preţuri modice de către Siveco şi revândute Ministerului Educaţiei şi Cercetării la preţuri de la 5 până la 10 ori mai mari”.