La capela in care a fost depus trupul Mihaelei Juvara au fost doar mama lui Tudor Chirila, menajera acesteia impreuna cu sotul ei si solistul trupei Vama.
"În subsolul capelei de la Bellu era o liniște răcoroasă tăiată întâmplător de bâzăitul câtorva muște care dădeau târcoale morților acoperiți de giulgiuri în coșciugele deschise. Mihaela Juvara s-a stins din viață ieri la ora cinci dimineața, discret și probabil demn, așa cum a trăit. N-are sens să evoc clișeul lumii noastre înțepenite în viteză ca să spun că a fost dată uitării. Astăzi lângă sicriul ei, la slujba din capela rece, a fost doar mama mea și menajera ei împreună cu soțul. Eu am ajuns pe ultimele acorduri ale corului care răzbăteau prin ușa deschisă ce dădea către scările care coborau sub pământ.
A fost actriță a Teatrului Bulandra, deținut politic timp de doi ani de zile( victimă a absurdei și dureroasei "purificări" a dosarelor din anii cincizeci), mama unui băiat care a devenit crucea grea a părinților lui în această viață, bolnav fiind de o boală care nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăiești. Apoi a fost profesoara care a pregătit pentru examenul de admitere la IATC, ATF și mai nou mult dezbătuta UNATC, zeci de actori. Ne-a pregătit pentru teatru în bucătăria de pe malul Dâmboviței unde fuma țigară de la țigară și ne învăța să dezlegăm texte, să înțelegem ritmuri și să ne însușim rigoare scenică. Avea o figură severă care venea mai degrabă din ciopliturile abrupte ale chipului decât din structura ei interioară. - N-am cunoscut pe nimeni care să fi suferit cum a suferit doamna Mihaela, rupe tăcerea femeia care i-a îngrijit pe ea, soțul și băiatul lor în ultimii ani de viață. Privim în tăcere figura liniștită din sicriu.
Mihaela Juvara avea o suferință pulmonară care nu-i mai permitea să umble mai mult de cinci metri fără să fie nevoită să se odihnească câte zece minute. Și totuși...de unde găsea această femeie strivită de viață resursele unui pozitivism molipsitor rămâne un mister care nu are cum să nu aducă în discuție credința și puterea ei vindecătoare. Doamna Juvara însoțea cu bucurie generoasă fiecare succes al meu. Primeam câte un telelefon tonic după vreo cronică de teatru sau apariție televizată, se bucura de câte un cântec și sunt sigur că toți elevii ei au fost acompaniați astfel. Universul ei s-a redus în ultimii ani de viață la apartamentul pe care l-a împărțit cu regizorul Valeriu Moisescu - și el victimă a condiției efemere a teatrului care își devorează autorii de parcă memoria lor i-ar afecta permanența - și cu un fiu bolnav care a devenit singura lor rațiune de a mai trăi. Universul ei interior, locul unde se nășteau zâmbetul și puterea de zi cu zi ale acestei femei pentru care respirația devenise o provocare, universul ei interior, deci, rămâne spectacolul sublim și inexplicabil al sufletului ei.
Mâine dimineață la ora 11, la cimitirul Bellu, trupul Mihaelei Juvara - actriță a Teatrului Bulandra, deținut politic, profesoară a zeci de copii deveniți actori, mamă disperată și întrupare a puterii salvatoare a spiritului uman, va coborî în groapă. Sufletul ei însă va zburda, în sfârșit, prin lume, părăsind apartamentul de care a fost legat o viață dureroasă în care a dat infinit mai mult decât a putut să primească. Celor cărora memoria doamnei Juvara le mai trezește vreo amintire li se adresează acest text și sunt invitați să-i aducă un ultim omagiu. Dumnezeu s-o odihnească...", a scris Tudor Chirilă, pe blog, citat de B365.ro.
"Nume de referinţă în teatrul românesc şi în familia Juvara – o familie cu înaintaşi şi contemporani celebri – doamna Juvara a interpretat roluri memorabile în Teatrul Bulandra, între anii 1955 – 1989.
Debutul ei pe scena Teatrului Municipal a fost întrerupt dramatic: în 1952, chiar în seara unei premiere Mihaela Juvara a fost arestată, astfel încât abia câţiva ani mai târziu, la ieşirea din închisoare când doamna Bulandra a primit-o în teatru cu braţele deschise, Mihaela Juvara şi-a putut împlini visul artistic, jucând cu remarcabil talent în piese ca Hamlet de Shakespeare, Casa Bernardei Alba de Lorca, Mizantropul de Molière, Opera de trei parale de Brecht, Cezar şi Cleopatra de G.B.Shaw ş.a.
Doamna Juvara a fost o actriţă completă, ea interpretând roluri de compoziţie şi în filme ca: Răpirea frumoaselor sabine - regia Adrian Georgescu, Serata - regia Malvina Ursianu, Saltimbancii- regia Elisabeta Bostan, Croaziera - regia Mircea Daneliuc, Fram-Ursul polar, în regia Elizabetei Bostan.
Doamna Juvara a fost şi un dascăl deosebit, pregătind generaţii de actori care au deprins de la dumneaei vocaţia desăvârşirii.
Teatrul Bulandra îşi exprimă imensul regret pentru pierderea suferită şi transmite condoleanţe familiei îndoliate.
Dumnezeu s-o odihnească în pace", a anunţat Teatrul Bulandra pe site-ul oficial.