„La un moment dat, am vrut să fac un lucru mai curajos. Era acea nebunie pe mijloacele de transport şi am vrut să-i înscenez ceva directorului general al RATB (care atunci se chema STB), despre care ulterior aflasem că făcea parte din familia lui Dej. Prin urmare, l-am urmărit câteva zile, ca să văd cu ce anume circulă. Am văzut că mergea, în fiecare zi, cu maşina. Şi atunci mi-am făcut un scenariu.
Pe traseul pe care trecea maşina lui, vorbisem cu un actor, Mircea Stoenescu – Dumnezeu să-l ierte – să leşine în faţa maşinii directorului STB, pentru ca el să coboare din maşină, iar eu să încerc cumva să-l oblig să urce şi el într-un tramvai, acolo unde oamenii călătoreau precum scrumbiile (…)Am făcut filmul şi am vrut să-l difuzez, dar vicepreşedintele televiziunii, care trebuia să-l aprobe, fusese şi el avertizat de isprava mea, în care eroul negativ era tocmai una dintre rudele lui Dej şi aşa mai departe. Nu numai că mi-a fost interzis filmul, dar au ars pelicula, ca să nu mai existe nici o urmă”, povestea acesta pentru Jurnalul Național.
