Ion Țiriac este cunoscut de majoritatea românilor drept un fost tenismen de succes care a devenit un om de afaceri influent. Curios este, însă, ce a făcut sportivul în afara terenului de tenis, în timpul anilor săi de glorie. Potrivit ziarului „Evenimentul istoric”, CNSAS a stabilit încă din 2007 că Ion Țiriac apare în arhivele securității și este titularul unui dosar de rețea care are numele conspirativ „Titi Ionescu”.
Potrivit unui raport, organele de securitate au studiat terenul înainte de a-l recruta pe Ion Țiriac.
„Considerăm că este utilă recrutarea și folosirea ca agent al organelor noastre a numitului Țiriac Ion deoarece, fiind un sportiv fruntaș de valoare internațională, face dese deplasări în diferite state capitaliste”.
„Din punct de vedere politic, atât numitul Țiriac Ion cât și familia sa, nu sunt cunoscuți cu antecedente. Tatăl său a fost muncitor, este decedat din 1950, iar mama sa este casnică”, se arată în document.
Există și un raport despre cum ar fi decurs recrutarea lui Ion Țiriac.
„Poziția lui Țiriac Ion a fost deschisă și a acceptat să sprijine organele noastre semnând în acest sens angajamentul. I s-a făcut un scurt instructaj asupra problemelor ce ne interesează privind sportivii străini cu care vine în contact, cât și anumiți fugari români”.
La rândul său, Țiriac ar fi redactat un angajament. Documentul olograf arată că miliardarul a devenit informator al Securității încă din 11 iulie 1963.
„Față de organele de securitate îmi iau următorul angajament: Să ajut aceste organe în mod benevol, conștient fiind de faptul că îmi ajut patria cu anumite date ce interesează securitatea statului cu ocazia deplasărilor pe care le fac în străinătate. De asemenea, consimt să păstrez cu strictețe acest secret, conștient fiind de faptul că divulgarea lui constituie secret de stat și se pedepsește de legile RPR. Nu voi discuta acest lucru cu nimeni, inclusiv rude apropiate sau depărtate. Notele pe care le voi da le voi semna cu numele de Titi Ionescu.”
O altă notă informativă din 1964 arată legătura dintre Ion Țiriac și prințul Dimitrie Sturdza. El venea dintr-o familie cu rădăcini nobile și era botezat de de Regina Elena și Regele Mihai. Jucător de tenis la rândul lui, Dimitrie Sturza a evoluat alături de Țiriac și Năsase în circuitele internaționale.
Într-o notă informativă, securiștii erau informați că după ce Țiriac se întâlnea cu membri ai acestei familii, brusc se îmbogățea.
„Țiriac este în relații de prietenie cu fiul prințului Sturza. În diferite deplasări sursa a constatat că după ce se întâlnea cu fiul prințului, avea bani mai mulți decât ceilalți coechipieri ai săi, fără să poată justifica sursa lor”, se arată în nota informativă.
Totuși, conform relatărilor din presa acelor vremuri, Securitatea a renunțat la serviciile lui Țiriac după 3 ani de colaborare, pentru că acesta ar fi dat dovadă de rea-credință. Țiriac ar fi avut un comportament curajos în cei 3 ani, bazându-se pe relația de prietenie pe care o avea cu Ion Gheorghe Maurer, demnitarul comunist care ocupa a 2-a poziție în stat.
„Când s-a încercat să i se dea sarcini, agentul în mod vădit se eschiva, aducând diverse pretexte neîntemeiate, evitând în ultimă instanță să vină regulat la întâlniri. Agentul se ocupă și cu lucruri necinstite, făcând contrabandă cu obiecte aduse din străinătate”, scrie în raportul întocmit în decembrie 1966.
După apariția în presă a acestor documente, Ion Țiriac a explicat că în acei ani era normal ca la întoarcerea în ţară să raporteze ce făcea de fiecare dată când pleca să participe la turneele din străinătate.
„Eu n-am avut dosar la Securitate. (...) Eu aveam atunci un paşaport pe care dumneavoastră nu-l aveaţi. Şi mă duceam, intram şi ieşeam. Şi mă întreba:
- Tovarăşu Ţiriac, unde ai fost?
- Păi am fost la Washington la turneu.
- Şi ce ai făcut acolo?
Deci trebuia să dau un raport când mă întorceam. Şi spuneam că am jucat tenis. Şi apoi, ghici ciupercă ce-i, a apărut dosarul că eram Ţiţi Vivilică sau cumva (n.r. - Titi Ionescu). Băi, fraţilor, oamenii ăia trebuiau să scrie şi ei ceva. Ce trebuiau să scrie, habar nu am, pentru că acum când l-am citit mi-a venit să râd”, a povestit recent Ion Țiriac.
