Julia Devaney a ajuns la instituţie, când avea 9 ani şi a petrecut 36 de ani acolo, până în 1961. În 1920, femeile nemăritate din Irlanda care rămâneau însărcinate erau trimise să nască în instituţii, iar apoi copiii erau trimişi spre adopţie în America.
Devaney a povestit că într-un an au murit zeci de copii din cauza unei epidemii de tuşe convulsivă. "Nu-mi amintesc să se fi născut copii morţi. În cazul în care un copil mai mic de un an murea, se făceau anchete", a spus femeia care a lucrat 36 de ani în instituţie.
Cadavrele a aproximativ 800 de copii au fost îngropate într-un zid de beton, lângă o fosta casă pentru mame necăsătorite. Timp de 36 de ani, cadavrele erau îngropate în secret în Galway, Irlanda.
Rapoartele recente arată că bebeluşii mureau de malnutriţie, lipsa îngrijire, pneumonie, TBC, convulsii şi multe alte boli.
Instituţia era condusă de surorile din ordinul Bon Secours şi finanţată de Consiliul Galway. Tot din dezvăluiri mai reiese că mamele erau prost tratate şi separate de copii, permiţându-le doar să alăpteze până când copii împlineau 1 an şi erau transferaţi în SUA.
Femeia a mai povestit că în anii 50 s-au făcut zeci de adopţii ilegale pentru Statele Unite.
Julia a mai vorbit despre drama prin care au trecut copii din casa Tuam, modul abuziv în care erau trataţi copiii.
Sursa: bzi.ro
