“Nu prea îmi citea mama poveşti, ea se străduia să-mi dea optimism şi curaj. După aceea, eu am citit foarte mult. A fost foarte greu cât timp tata nu a stat cu noi.
Mama s-a străduit tot timpul să nu facă să fie greu. Relaţia dintre noi două se baza pe acest lucru, o să fie bine, vom rezolva, totul va merge bine. Nu ne lipsea nimic, avea un talent extraordinar de a te ţine curajos. Mai plângea câteodată şi după o pufnea râsul.
Mama şi tata au fost oameni tari, ăsta a fost norocul meu. Mama a avut un rol important în viaţa mea, m-a învăţat să fiu disciplinată, scrie Wowbiz.
Când eram mică făceam multe prostii. Mama îmi croia rochii iar eu le stricam imediat pentru că eram cam baieţoi. Până pe la 15-16 ani am fost aşa. Eram zbânţuită, aşa zicea ea.
Eu mă jucam fotbal, mă urcam în copaci, acolo îmi rupeam rochiţele. După ce am ajuns actriţă m-am format ca femeie. Nu am avut fiţe. Iubirea faţă de teatru m-a schimbat. Meseria aceasta are mai multe faţete.
Mama nu a vrut să fiu actriţă, a crezut că nu sunt capabilă. Mama fusese o femeie forte cochetă. Şi când m-a vazut la liceu a rămas uimită.
Dar nu a câştigat prea multă încrtedere în calităţile mele artistice nici atunci. Niciodată nu m-a lăudat. Pe toată lumea lăuda, dar pe mine, nu. Până la 80 de ani.
Îmi amintesc că odată când am coborât de pe scenă, mama a lăudat pe toată lumea şi eu am întrebat-o dacă eu nu am fost la fel de bună. Şi ea mi-a răspuns, că atunci când urc pe scenă răsare soarele, a fost cel mai minunat moment alături de mama şi singurul în care m-a lăudat”, a povestit Stela Popescu în cadrul unei emisiuni TV.