Ungurii, saşii, evreii şi chiar turcii au determinat îmbogăţirea limbajului românesc, unele dintre aceste cuvinte fiind folosite şi astăzi.
Ziarul Vestea din Alba Iulia publica în anul 1924 o serie de cuvinte păstrate în limba română din limba maghiară. Astfel cuvântul birău însemna jude sau judecător, şusterul era pantofarul, şanaiderul – croitorul, iar astăluş era folosit pentru a denumi tâmplarul. ”Nădragii” sunt și astăzi la modă și stau bine pe anumite ”chicioare”, scrie alba24.ro.
”Bolta” şi ”glaja” sunt cuvinte prezente şi acum în vocabularul local din Transilvania, la fel ca şi ticlazăul. În același timp, bătrânii din satele de lângă Alba stropesc încă via cu ”farbă”, soluția colorată în albastru mai cunoscută ca ”piatră vânătă. ”Oaspeții erau ”vindici” (cei de la periferia Ardelaului le zic goşti şi vendeglăi), iar la prăvălie trimiteau după răşcaşă în loc de orez, sau după o darabă de box, adecă o bucată de cremă de ghete” se spune în ziarul Vestea care apărea la Alba Iulia în 1924.
