"Este o lucrare despre cronologia Banatului habsburgic de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Este o temă de cercetare la Academie, care va avea în jur de 400 de pagini. Am găsit aceste registre în Arhivele timișorene, documente care existau prin 1890-1900, publicate de un șvab din Periam, cu numele maghiarizat de Baloty, și care, după Primul Război Mondial, au dispărut", a declarat pentru AGERPRES cercetătorul Ion Hațegan.
Cele nouă volume în limba germană găsite de istoric dezvăluie poziția administrației militare habsburgice față de Banat, ordinele date districtelor, modul în care locuitorii și administratorii districtelor răspundeau administrației imperiale.
"Întâlnim o situație extrem de interesantă. Era austeritate, au fost sarcini fiscale foarte mari pe seama populației române și sârbe. Coloniștii au avut câțiva ani de scutire de contribuții. Aceste contribuții au fost tot mai mari de la un an la altul, pentru că Imperiul Habsburgic avea nevoie de bani pentru susținerea deselor războaie. Sunt lucruri foarte interesante, de la aspecte excelente, de substanță, până la lucruri mărunte, care se referă la un sat sau altul. Se menționează despre prezența cnejilor și a obercnejilor, despre rolul lor, despre fuga locuitorilor din Banat în alte zone învecinate și reîntoarcerea lor la vatră după un timp", a spus Ioan Hațegan.
Cercetătorul remarcă un comportament deosebit al populației locului, care, deși era pusă să plătească impozite tot mai mari, s-a supus ordinelor Coroanei.
"Lucrurile au început să se stabilizeze și, în ciuda contributașilor impozitărilor mari, administrația habsburgică a reușit să introducă ordinea și disciplina în Banat, iar această influență habsburgică germană se mai resimte și astăzi", concluzionează istoricul.
În urmă cu un an, Ioan Hațegan a dat literaturii primul Dicționar al așezărilor din Banatul istoric pe 1000 de ani, lucrarea fiind rezultatul muncii de cercetare și cartare de aproape 40 de ani a autorului, în care sunt amintite zeci de mii de localități din Banatul Românesc, Sârbesc și Unguresc, multe dintre ele dispărute, cu rădăcini în vremea voievodatelor lui Gelu și Ahtum.
