Această descoperire sugerează că oceanul sărat de sub suprafaţa îngheţată a satelitului Europa ar putea semăna din punct de vedere chimic cu oceanele de pe Terra mai mult decât au crezut în trecut oamenii de ştiinţă, reprezentând astfel o provocare pentru deceniile de supoziţii lansate pe seama compoziţiei oceanului de pe Europa.
Survolările realizate de sondele spaţiale Voyager şi Galileo lansate de NASA i-au făcut pe cercetători să ajungă la concluzia că Europa conţine un strat de apă sărată în stare lichidă, acoperit de o calotă de gheaţă.
Întrucât calota de gheaţă este tânără din punct de vedere geologic şi conţine dovezi numeroase ale unei activităţi geologice trecute, experţii suspectează că orice tip de săruri care ar exista la suprafaţa satelitului Europa ar proveni din oceanul aflat sub acea calotă, potrivit comunicatului publicat de JPL.
Kevin Hand, cercetător la JPL, a folosit mostre de săruri oceanice şi a descoperit că mai multe trăsături distincte apar în structura clorurii de sodiu după iradiere. El a aflat astfel că mostrele de săruri îşi schimbă culorile până în punctul în care ar putea fi identificate printr-o analiză realizată în spectrul vizibil. De exemplu, clorura de sodiu a căpătat o nuanţă de galben similară cu aceea care este vizibilă într-o regiune tânără din punct de vedere geologic de pe satelitul Europa.
"Clorura de sodiu seamănă puţin cu cerneala invizibilă pe suprafaţa lui Europa. Înainte de iradiere nu poţi să spui că ea se află acolo, dar după iradiere culoarea sa devine imediat vizibilă", a precizat profesorul Kevin Hand.
Utilizând telescopul spaţial Hubble, cercetătorii de la JPL au putut să identifice o absorbţie distinctă în spectrul vizibil la 450 de nanometri, care corespunde cu exactitate valorii furnizate de sarea de masă iradiată, confirmând astfel teoria potrivit căreia culoarea galbenă de pe suprafaţa satelitului Europa reflectă prezenţa clorurii de sodiu iradiate.
Deşi descoperirea nu garantează că această clorură de sodiu provine din oceanul aflat sub calota de gheaţă, oamenii de ştiinţă americani consideră că studiul lor justifică o eventuală reevaluare a structurii geochimice de pe Europa.
