Cercetătorii din cadrul Universităţii Oxford au fost şi ei surprinși de rezultatele obținute, absolut întâmplător, în timp ce se străduiau inițial să afle dacă există o genă responsabilă cu depresia, scrie L`Express. Au fost testați peste 11.000 de foști sau actuali pacienți. Nu s-a reușit identificarea unei gene care să aibă legătură cu această starea sufletească patologică. S-a constatat în schimb o legătură între depresie și creșterea ADN-ului mitocondrial și că persoanele diagnosticate cu depresie au telomeri mai scurți decât oamenii sănătoși, conform evz.ro.
Mitocondriile sunt organite celulare complexe, care produc energie pentru buna funcționare a celulelor. Ele devin mai puțin eficiente în condiții de stres/depresie iar oganismul se vede nevoit să le crească numărul pentru satisfacerea necesarului de energie.
Telomerii, o regiune de ADN situata la capatul fiecarui cromozom liniar, au rolul de a feri cromozomii de degradare și de a ajuta la o pierdere cât mai mică a informației genetice în timpul procesului de replicare a ADN-ului. Telomerii protejează ADN-ul pe măsura ce celulele se divid repetitiv.
Odată cu trecerea timpului, telomerii se scurtează progresiv, concomitent cu îmbătrânirea celulelor, iar când lungimea lor ajunge să fie insuficientă și nu se mai pot repara, cromozomii se destramă, iar celulele nu se mai pot divide, instalându-se moartea celulară. Un fenomen care ar putea fi rezumat astfel: oamenii cu depresie îmbătrânesc mai repede (eventual se poate vorbi chiar despre o scurtare a duratei vieții).
Studiul a fost apoi confirmat și de schimbările moleculare observate la șoareci, după ce au fost ținuți vreme de patru săptămâni în condiții de stres. Rezultatul a fost similar: ADN-ul mitocondrial a crescut iar telomerii s-au scurtat. După alte patru săptămâni de viață în condiții normale, mitocondriile și telomerii acestora au revenit la normal.