Pentru Mihai Magher ziua de 21 decembrie 1989 rămâne probabil cea mai frumoasă din întreaga carieră. Era tehnician în studioul patru al TVR, când a văzut, în direct, cum regimul începe să se prăbuşească.
Euforia s-a transformat în scurt timp însă în teroare.
"Am raspuns la telefoane unde ne comunicau ca ni s-a otravit apa, ca au venit fel si fel de elicoptere si trupe straine care au aterizat. S-a vehiculat ca suntem minati si foarte frumos atuncea, usile de la studioul 4 s-au inchis, s-au baricadat, sa nu mai intre nimeni. Va dati seama ca am trait niste momente, am trecut prin niste panica destul de mare".
În curtea televiziunii s-au purtat adevărate lupte de gherilă în acele zile. Mihai Magher îşi aminteşte că a vrut să fugă până acasă, pentru a lua câteva casete cu colinde, dar când a ieşit din clădire a fost împuşcat în picior. Nu s-a dus la spital, ci s-a întors în studio.
"Am intrat intr-un birou la noi, am luat tabloul lui Ceausescu de pe perete, l-am adus aicea, pe terasa, l-am ridicat deasupra capului, cu capul in jos al lui ceausescu, l-am rupt bucatele si l-am aruncat catre populatia, catre lumea care a venit aici".
A stat aproape două săptămâni în studiourile TVR. Chiar dacă rana de la picior îl durea din ce în ce mai tare, a continuat, alături de alţi zeci de colegi transmisiunile în direct.
Eram un erou pentru mine, nu neaparat pentru tara, ca puteam sa fiu un nimeni, ca drept dovada sunt si astazi un nimeni.
Dar nu regretă nimic! Spune cu toată convingerea că dacă ar putea da timpul înapoi, nu ar schimba absolut nimic şi ar lupta din nou pentru a trăi într-o ţară liberă.