Preotul Eugen Tănăsescu povesteşte că pregătirea minunii începe înainte, cu câteva zile chiar la Mormântul Sfânt. Pentru a fi spulberată orice suspiciune, Mormântul Sfânt este sigilat, iar Patriarhul intră în Sâmbăta Mare să se roage pentru a primi Lumină. Şi Patriarhul trece printr-o verificare riguroasă, pentru a nu exista suspiciuni că, de fapt, el ar fi cel care aduce Sfânta Lumină în mormânt.
„Eu nu am fost niciodată la Mormântul Sfânt, dar am citit despre minunea de acolo. Patriarhul intră singur în Mormânt. Este percheziţionat, verificat, dezbrăcat de veşminte, iar pe Sfântul Mormânt se află întinsă vată, care practic captează Lumina. Se verifică toate sursele de foc, totul e păzit, militarizat acolo“, susţine Eugen Tănăsescu.
După ce Patriarhul termină de rostit rugăciunea, peste vata întinsă pe Mormântul Sfânt coboară direct din cer o rouă albăstruie, sfărâmicioasă. Se spune că în primele câteva secunde aceasta nu arde, după care se transformă în flacără. Lumina Sfântă este dată şi celorlaţi reprezentanţi ai bisericilor care îl aşteaptă pe Patriarh să iasă din Mormântul Sfânt.
Minuni pentru cei mai credincioşi
Se spune că cei mai credincioşi oameni care vin la Mormântul Sfânt să ia Lumină trăiesc minuni de necontestat. Preotul Eugen Tănăsescu povesteşte că, în timp ce credincioşii ţin lumânările în mână, mici fulgere le aprind, marcând o experienţă care într-adevăr îţi marchează întreaga viaţă.
„Se aprind lumânările celor mai vrednici, mai credincioşi, conform unei rânduielii lăsate din vechime. Sunt mici fulgere care aprind lumânările, nu sunt aprinse toate din biserică, doar a celor mai credincioşi. Sunt înregistrări cu cei cărora li se aprind lumânările când îşi dau flacăra prin barbă, îşi trec mâna prin ea. Este o lumină imaterială, la început nu arde, pentru că este lumina care ne simbolizează duhul“, explică preotul.
