Cei care nu au credinţă fac deseori greşeală de a confundă doliul cu o tradiţie fără înţeles, fără scop şi care nu face decât să îi scoată din rutină obişnuită. Uneori, cei aflaţi în suferinţă după pierderea unei persoane dragi se manie atunci când li se spune că trebuie să poarte doliu. Se aud astfel de vorbe deseori, la cei care au pierdut pe cineva drag: "Ce îmi ajută mie să port haine negre, nu e de ajuns că sufletul meu este negru?" sau "Ce rost are toată ruga, toate slujbele, dacă cel drag mie nu se mai întoarce pe această lume?".
Chiar dacă pierderea unei persoane dragi este o perioada foarte dificilă, trebuie să ne păstrăm speranţa şi să nu cedăm depresiei şi disperării: în primul rând, pentru că avem lângă noi sprijinul familiei şi al prietenilor, dar şi sprijinul lui Dumnezeu. Trebuie să nu uităm niciodată că moartea nu este capătul către care ne îndreptăm, ci abia începutul unei noi vieţi întru Dumnezeu, şi că persoanele dragi rămân mereu în amintirea familiei.
Doliul în sine nu trebuie privit că pe o perioada de deznădejde, disperare sau depresie: deşi, într-adevăr, o mare pierdere poate duce la depresie şi la retragerea unei persoane din faţă lumi, din activităţi sociale sau profesionale o perioada, acesta nu trebuie să ne distrugă sufleteşte. Dimpotrivă, doliul este o perioada de vindecare, de împăcare cu sine şi cu lumea, o perioada în care trebuie să învăţăm să acceptăm pierderea suferită. Este un proces de exprimare a suferinţei, de acceptare a ei şi de revenire din perioada neagră.
În timpul perioadei de doliu, trebuie să ne reamintim că moartea nu este decât un început, şi că singurul motiv pentru care avem o purtare specială o perioada, după ce am suferit o astfel de pierdere, este pentru a ne proteja de o şi mai mare suferinţă şi pentru a grăbi procesul de vindecare. Imaginaţi-va un om care suferă şi care se poartă la fel că toţi ceilalţi, zâmbeşte, îşi vede de viaţă şi de carieră că şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat: nu ar fi o prefăcătorie cu mult prea dura? Nu ar ceda, într-un final, această persoană?
Doliul este o perioadă dedicată formării unor amintiri clare şi pozitive despre persoană care a trecut în nefiinţă. Trebuie să păstrăm o imagine reală asupra relaţiei noastre cu această şi să nu cădem în extreme: este vorba despre furia declanşată de evenimentele trecute, dar şi de idolatrizarea unei persoane care a decedat, pentru că ambele ne sunt nefaste.
Dacă au existat conflicte cu persoană respectivă, trebuie să găsim măcar acum prilejul pentru a ierta şi pentru a ne împacă cu sufletul celui decedat: acum, vinovăţiile sunt zadarnice. Dacă am iubit persoană respectivă foarte mult, nu este cazul să cădem în depresie, pentru că nu ne va mai fi aproape. Păstrarea amintirilor, dar şi a capacităţii noastre de a ne bucură de viaţă, după decesul celui drag, este esenţial, şi cu siguranţă că este şi ceea ce şi-ar fi dorit acesta pentru noi, să fim în continuare fericiţi.
Sursa: crestinortodox.ro
