Strănutul are rolul de a proteja căile nazale de particulele străine, forțând eliminarea lor prin intermediul unui flux de aer, eliminat cu o viteză de 160 kph. Cu toate acestea, strănutul implică mult mai multe decât eliminarea aerului și a particulelor străine și dăunătoare organismului. Atunci când este stimulat, centrul din creier care determină strănutul ordonă contracția mușchilor de la esofag până la sfincter. Asta include mușchii care controlează mișcarea pleoapelor.
De ce nu putem ține ochii deschiși atunci când strănutăm?
Una dinte ipoteze ne sugerează că oamenii închid ochii atunci când strănută pentru a preveni pătrunderea particulelor eliminate în ochi. În acest fel ochii sunt protejați de iritanții care pot agrava vederea persoanei.
Astfel, îți poți ține ochii deschiși în timpul unui strănut, iar asta nu va cauza ieșirea ochilor din orbite, așa cum circula un zvon de când eram mici și despre care cercetătorii spun că nu are un merit științific. Această idee a început să se răspândească odată cu anul 1882, când, după cum susține un articol din New York Times, o femeie susținea că și-a dislocat un glob ocular în urma unei serii severe de strănuturi.
David Huston susține că nu există nicio evidență care să întărească afirmațiile femeii. Există o probabilitate infimă ca presiunea care este eliberată în timpul unui strănut să cauzeze ieșirea ochilor din orbite, chiar dacă îți ții ochii deschiși în timpul unui strănut.
„Dacă ar exista un pericol în timpul strănutului, acesta ar fi de o altă natură. Presiunea crescută din timpul unui strănut violent se poate acumula în vasele de sânge, nu în ochi sau în mușchii care îi înconjoară. Creșterea presiunii vasculare ar putea duce la ruperea vaselor capilare care, odată rupte, vor deveni vizibile pe globul ocular sau pe fața unei persoane", a declarat Huston.