Obiceiul de a arunca o monedă într-o fântână sau într-un puţ îşi are originea în vremurile când oamenii credeau că în ele trăiau spiritele. Riscai să ai ghinion dacă nu le onorai când treceai pe lângă ele. Dar a arunca o monedă într-un puţ înseamnă mai mult decât a cinsti spiritele; înseamnă şi a le plăti pentru a te proteja. În fiecare an, milioane de oameni aruncă monede în splendida Fontana di Trevi din Roma crezând că, făcând asta, într-o zi vor reveni în Oraşul Etern. Iranienii fac acelaşi lucru atunci când aruncă monede în bazinul de la mausoleul lui Saadi, poetul lor naţional.
Obiceiul de a pune o monedă sub catargul principal al unei nave îşi are originea în mitologia greacă. Atunci când oamenii mureau, sufletele lor trebuiau să traverseze răul Styx pentru a ajunge în Câmpiile Elizee, tărâmul celor binecuvântaţi. Charon cârmuia singură barca ce traversa răul. Preţul unei călătorii era de un obol şi refuza să-i ducă pe cei care nu puteau plăti. Din această pricină, grecii au început să-şi îngroape morţii împreună cu o monedă, care se aşeza în mâna, pe ochii sau în gura decedatului. În timp, obiceiul de a aşeza o monedă sub catargul principal a apărut ca o formă de protecţie prin care banii erau oferiţi spiritelor marii, conform almeea.ro.
A plăti pentru un dar primit poate părea o idee ciudată, dar lucrul încă se mai practică. Se consideră că aduce ghinion să faci cadou un cuţit sau o foarfeca, pentru că obiectul ascuţit ar putea tăia prietenia. Pentru a împiedică acest lucru, cel care primeşte darul trebuia să dea o mică moneda pentru a „plăti”. Superstiţia îşi are rădăcinile în magia neagră. Dacă un obiect ascuţit, cum ar fi un ac sau un bold, era îmbibat cu magie neagră şi apoi oferit cuiva, avea să-i facă rău. Totuşi, efectele malefice puteau fi evitate dacă cel care primea darul plătea o mică suma pentru obiect.
Se consideră că aduce ghinion să nu ridici o monedă găsită pe jos, însă în zilele noastre această superstiţie nu mai e aşa de cunoscută. În multe ţări este foarte răspândit obiceiul de a aşeza monede pe ochii celor morţi, în credinţă că morţii puteau deschide ochii pentru a caută oameni pe care să-i ia cu ei pe lumea cealaltă.
Marinarii foloseau monede găurite că amulete aducătoare de noroc. Superstiţia îşi are rădăcinile în vremurile când oamenii găseau pietre găurite pe malul marii. Ei credeau că pietrele fuseseră purtate de zeii marii şi, purtându-le la rândul lor, aveau să bucure de ocrotirea foştilor posesori divini.