Cabinetele veterinare au raportate o creștere a accidentelor primăvară și vara, multe dintre ele cauzate de căderea de la înălțime. Datorită numărului mare de astfel de incidente, specialiștii au inventat un nou termen medical: sindromul căderii de la înălțime.
Sindromul căderii de la înălțime se referă la întreagă paleta de leziuni și afecțiuni provocate de impactul cu solul a pisicii căzute de la etaj. Statistic vorbind, 90% dintre victimele unui astfel de accident, supraviețuiesc, cu sau fără sechele. Cu toate acestea procentul nu e întru-totul veridic, deoarece mulți dintre stăpânii ai căror pisici au decedat, nu s-au mai prezentat la medicul veterinar. Chiar dacă procentul e unul ridicat, niciun stăpân de pisica nu ar trebui să se culce pe o ureche sperând că pisica să nu va patii nimic.
Pisicile nu se tem de înălțime, ba chiar se descurcă foarte bine în locurile înalte. Nicio pisica nu va sări de la fereastră în mod voit. Căderile de la etaj se întâmplă accidental. Pisica iese pe pervaz, se tolaneste la soare și ațipește. Moment în care își pierde echilibrul și cade. Sau, iesita pe blacon să admire lumea, pisica este atrasă de vreo pasăre sau gaza mișcătoare. Din dorința acerbă de a o vană, felină face o mișcare necugetata și pică de la etaj. Acestea sunt scenariile cel mai des întâlnite; foarte rar pisicile se aruncă singure în gol.
Un criteriu important în creșterea șanselor de supravieutire îl reprezintă înălțimea (etajul) de la care cade pisica. Paradoxal, căderea de la etajul 2 poate produce mai multe leziuni decât căderea de la etajul 6. Cum este posibil? O distanță mai mare oferă pisicii timpul și spațiul necesar pentru a adopta poziția optimă de aterizare. Se știe că pisicile cad (aproape) mereu în picioare, astfel protejându-se de răniri. În momentul căderii, felină execută o serie de manevre pentru a se așeza în poziția de aterizare, adică cu membrele înspre sol. Odată corpul ajuns în poziția dorită, fiind pregătit de aterizare, mușchii se relaxează. Relaxarea musculară permite o aterizare ușoară și flexibilă; mai întâi ating pământul membrele anterioare, urmate lejer de cele posterioare. Căderea de la etajul 2 este scurtă, iar pisica nu are timp să se redreseze. Corpul este în șoc și extrem de încordat. Rigiditatea corpului cumulată cu o poziție de aterizare insuficient pregătită, provoacă o sumedenie de leziuni. De aceea, o cădere de la o înălțime mai mare poate fi mai avantajoasă pentru pisica decât cea de la un etaj inferior.
De mare importantă este și suprafață pe care cade pisica. Iarbă și pământul afânat (grădina de lângă bloc) absoarb din șocul impactului și produc răniri mai ușoare. În contrabalanta, betonul sau pavajul cresc ferocitatea impactului.
Chiar dacă multe pisici supraviețuiesc impactului, asta nu înseamnă că scapă nevătămate. Uneori, leziunile dobândite sunt atât de severe încât pisica va deceda mai târziu, în cabinetul veterinar. Iată cele mai frecvente traume ale pisicilor căzute de la înălțime:
- Traumatisme ale pieptului: coaste fracturate, perforarea plămânilor, pneumotorax (acumulare de aer în spațiul pleural), hemoragii ale plămânilor etc.
- Fracturi ale membrelor
- Fracturi ale bazinului, dislocarea soldului: destul de frecvente, din cauza aterizării pe membrele posterioare. În acest fel, tot șocul este preluat de bazin, care suferă diverse traume.
- Traumatisme ale craniului: fracturi, fisuri, mobilizarea mandibulei, pierderea dinților etc.
- Traumatisme ale coloanei vertebrale
- Traumatisme abdominale: hemoragie internă, rupturi de ficat, splina, vezica urinară, afectări ale rinichilor, hernie etc.
În momentul în care ați constatat căderea pisici, mergeți repede și recuperați-o. Chiar dacă nu a suferit leziuni grave, pisica este în șoc, cu atât mai mult cu cât se află pe un teritoriu necunoscut. Căutați pe sub tufele, arbuștii din jur, deoarece multe pisici se retrag la adăpost pentru a se liniști.
Când ați găsit pisica, analizați rapid leziunile și grăbiți-va spre medicul veterinar. Sunt șanse mari de supraviețuire dacă pisica primește ajutor în primele ore de la accident. Chiar dacă pare să nu aibă vreo suferință vizibilă, nu amânați vizită la veterinar. Animalul poate avea leziuni interne, care să îi pună viață în mare pericol.
