Conform OMS, cel puțin jumătate din populația adultă a lumii a avut un episod de cefalee în ultimul an și, în ciuda diferențelor regionale, durerea de cap este o problemă la nivel mondial, afectând oameni din toate regiunile geografice, de toate vârstele. Tot conform OMS, la nivelul întregii lumi, durerea de cap este sub-diagnosticată și, prin urmare, sub-tratată. Dar nu toate durerile de cap sunt la fel.
Tipuri de cefalee:
Cefaleea primară – este o formă în care durerea de cap este principala problemă, cefaleea nefiind un simptom al unei alte boli subiacente. Din această categorie fac parte: migrena, cefaleea de tensiune, cefalalgiile autonome trigeminale (alături de alte forme de cefalee primară mai rare ca cea la tuse, la efort fizic etc.).
Cefaleea secundară – este o durere de cap care se resimte ca urmare a altor afecțiuni, precum: traumatismele extremității cefalice sau ale regiunii cervicale, afecțiunile din sfera ORL și stomatologică, infecțiile, tumorile, anumite afecțiuni vasculare.
Principalele cauze ale durerilor de cap pot fi:
- stresul (fizic sau cel emoțional);
- poziția greșită în timpul lucrului care poate duce la o tensionare a gâtului sau spatelui;
- consumul de alcool;
- diferite medicamente;
- diferite afecțiuni (sinuzita, infecții la nivelul gâtului sau urechii, răcelile, loviturile la cap);
- mirosurile puternice de substanțe chimice sau parfumuri, alergenii;
- genetica (cefaleea, în special migrena, este transmisibilă din familie. Studiile au demonstrat că dacă ambii părinți au avut istoric de migrenă atunci sunt sanse de 70% ca și copilul lor să sufere de migrenă).
Semne de alarmă: doar o mică parte din pacienții cu durere de cap necesită un consult medical imediat.
– instalarea bruscă a unei dureri de cap foarte intense, manifestare care reprezintă o urgență medicală. Pacientul ar trebui să se prezinte la o cameră de gardă;
– schimbarea patternului obișnuit al durerii la un pacient cunoscut cu cefalee
– prezența manifestărilor sistemice, cum ar fi febra;
– prezența unui deficit neurologic;
– istoricul de neoplasm, de boală a sistemului imun sau de infecție HIV;
– apariția durerii de cap în sarcină sau în perioada imediat următoare nașterii;
– debutul posttraumatic;
– accentuarea durerii la efort fizic, tuse, strănut;
– vârsta de debut peste 65 ani;
– caracterul progresiv al durerii.
De foarte multe ori, pacienții ajung la doctor având în spate un istoric lung de durere, după ce au încercat numeroase remedii și pastile pentru dureri de cap.
Diagnosticare: o anamneză detaliată, examen fizic complet, eventual probe de laborator și imagistice sunt necesare în diagnosticarea corectă. Au importanță atât factorii care agravează durerea, dar şi cei care o ameliorează, momentul zilei sau contextul în care apare durerea.
În examinarea unui pacient cu durere de cap, doctorul va ține cont de:
- localizarea durerii;
- de intensitatea durerii (în migrenă pacienții prezintă dureri mari de cap și dureri foarte mari de cap);
- durata unui episod dureros;
- de frecvență (dureri de cap zilnice sau episodice);
- de prezența fenomenelor de însoțire (durere de cap și greață sau vărsături);
amețeli.
