Fostul ofițer SRI a răspuns la întrebările CSID.ro și a explicat ce înseamnă comunicarea non-verbală, cum se poate citi comportamentul uman, dar și de ce mint oamenii.
CSÎD: Ciprian, spune-mi câteva cuvinte despre experienţa ta ca ofiţer de informaţii!
Ciprian Bujor: Am activat în Serviciul Român de Informaţii în calitate de ofiţer operativ de informaţii. Principala sarcină era identificarea potenţialelor surse de informaţii, esenţiale pentru securitatea naţională a României, crearea şi coordonarea de reţele de agenţi care să aibă acces la acestea. De fapt, aceasta este principala preocupare a oricărui serviciu de intelligence din lume şi este realizată printr-o serie de tehnici şi mijloace speciale.
CSÎD: Ai devenit expert în decodarea comportamentului uman. Ce este comunicarea non-verbală?
C.B.: Este primul limbaj pe care-l învăţăm de când ne naştem, cuvintele apar mai târziu. Această formă de comunicare se realizează prin mişcările muşchilor feţei (micro-expresii), gesturi, mişcări ale corpului, nu doar ale membrelor, postură şi chiar vestimentaţia. Tot aici putem include şi modul de exprimare, de construire a frazelor, timbrul vocii şi intonaţia, fără de care cuvintele ar avea un sens limitat.
CSÎD: De ce este importantă comunicarea non-verbală?
C.B.: Pentru că ea reprezintă, conform celor mai recente studii, peste 65% din comunicarea dintre oameni, în unele cazuri ea putând reprezenta 100%. Spre deosebire de cuvinte, comunicarea non-verbală este rareori nesinceră şi este, cu mici variaţii, un limbaj universal. Oamenii din comunităţi ori culturi foarte diferite pot comunica lejer prin gesturi, chiar dacă nu înţeleg o iotă din limba celuilalt.
CSÎD: De ce mint oamenii?
C.B.: Din motive diverse, dar care pleacă întotdeauna de la dorinţa de a obţine un avantaj. Din păcate, deşi este căutat, adevărul nu este cel mai bun prieten al omului. Îl cosmetizăm şi îl ocolim cât de des putem, deşi ştim că încrederea se câştigă foarte greu şi se poate pierde imediat. Bărbaţii mint foarte des pentru a se portretiza diferit faţă de realitate şi mint de opt ori mai mult despre ei decât despre alţii. Femeile evită mai des minciuna şi de obicei apelează la ea pentru a nu face rău altor persoane, în mod paradoxal, ori pentru a cosmetiza realitatea şi a o face mai uşor de digerat. Expresia ”minte-mă frumos” cred că a fost inventată de o femeie.
CSÎD: Cât de des minţim?
C.B.: Foarte des. Şi a devenit atât de banal încât nici nu ne mai dăm seama. Minciuna este un liant social cu un caracter dual foarte pronunţat. Deşi este detestată, în lipsă, lumea în care trăim ar deveni un haos. Atunci când vorbim de minciună, ne referim de fapt la întreg ansamblul de tehnici prin care disimulăm intenţiile. Conform unor studii, o persoană absoarbe într-o zi până la 250 de neadevăruri şi contribuie la rândul său la această poluare. Deşi pare mult, gândiţi-vă numai la de câte ori nu aţi spus de azi dimineaţă exact ce simţiţi atunci când aţi fost întrebat ce mai faceţi, amintiţi-vă ce amabilităţi aţi schimbat ori de câte ori aţi omis intenţionat să spuneţi ceva.
CSÎD: Cum depistăm intenţiile celor din jur?
C.B.: Prin cunoaşterea semnificaţiei gesturilor, micro-expresiilor, fizionomiei. Este exact ca în cazul descifrării unui limbaj codat, dacă nu ai cheia, nu-l poţi înţelege. Dacă deţii cheia de descifrare, în mod natural vei reuşi să vezi mesajul care se află dincolo de aparenţe. La Linkage asta facem prin programul pe care l-am dezvoltat, Now I See You: îi învăţăm pe oameni cum să ”vorbească” limbajul non-verbal şi cum să observe discrepanţele care sunt evidente în comunicarea celor nesinceri.
