După 29 de ani de al Revoluţia din 1989, Dan Voinea (68 de ani), cel care a întocmit rechizitoriul pentru controversatul proces al lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu, cel care apoi a asistat la moartea celor doi şi cel care, ulterior, a instrumentat Dosarul Revoluţiei a acceptat să vorbească. Fostul procuror militar a decis să ofere cititorilor realitatea.net informaţii din aşa numitul Dosar al Revoluţiei, informaţii altfel ascunse publicului.
Într-un interviu acordat jurnalistului Cristian Otopeanu în lunile septembrie şi noiembrie, şi publicat acum în integralitate, generalul Dan Voinea lămureşte, în premieră, mai multe mistere ale Revoluţiei: printre altele, spune că fostul ministru al Apărării Vasile Milea a fost împuşcat, dezvăluie spre cine converg bănuielile, afirmă în premieră că revoluţionarul Dan Iosif, un personaj controversat, "a împuşcat oameni" la Revoluţie şi explică ce nimeni nu a văzut niciodată la televizor: momentul execuţiei lui Nicolae Ceauşescu, la care a fost martor. Unul dintre puţinii martori ai execuţiei rămaşi în viaţă.
Totodată, Dan Voinea a dezvăluit că, la Revoluţia din 1989, soldaţii de la Armată au tras inclusiv în alţi soldaţi, ascultând ordinele primite, şi a infirmat existenţa teroriştilor: "Asta a fost o manipulare, nu au existat acei terorişti". De asemenea, Dan Voinea a recunoscut acum că Ion Iliescu a discutat, la Revoluţie, prin telefon, cu ruşii.
Interviul nu fost realizat în studiourile unei televiziuni, unde luminile şi camerele de filmat pot inhiba sau pot induce o stare de disconfort intervievatului, ci într-o atmosferă relaxată, pentru ca bărbatul în vârstă de 68 de ani să se deschidă.
Locaţia aleasă pentru interviu a fost istorică: Piaţa Universităţii, acolo unde în 1989 era restaurantul Dunărea. Practic, locul unde s-a format baricada de la Intercontinental în noaptea de 21 decembrie 1989.
Citeşte şi: REPORTAJ VIDEO REALITATEA.NET ÎN SEDIUL MAI! Cum arată acum biroul lui Nicolae Ceaușescu, liftul + acoperișul clădirii de unde a fugit cu elicopterul în 1989
- Cristian Otopeanu: Domnule Dan Voinea, dumneavoastra ati intocmit rechizitoriul la procesul lui Nicolae Ceausescu de la Targoviste, in decembrie 1989. De ce ati fost dumneavoastra ales?
- Dan Voinea: Pe 22 decembrie 1989, m-am oferit sa merg la Comitetul Central, dupa o discutie care a avut loc in cabinetul fostului procuror general Popovici, care primise un telefon fiindca patrunsesera revolutionarii in cladirea Comitetului Central (n.r. in prezent, sediul MAI) si erau in pericol de moarte tot felul de activisti de partid si de stat care erau in cladire. Si ca sa nu se intample vreo crima acolo, a zis ca este bine sa mearga un procuror, pentru ca asa i s-a telefonat, si sa ii aresteze pe acesti activisti.
Si atunci, eu cu inca doi colegi, Mircea Levanovici si colonelul Dan Ioan, ne-am oferit sa mergem. Eram si noi foarte curiosi sa vedem ce se intampla in strada, pentru ca fusesem in alarma, nu aveam voie sa parasim cladirea unde lucram si nu stiam exact ce se intampla.
Ne-am dus la Comitetul Central, am plecat pe jos si cred ca era ora 15:00 cand am ajuns. Toate usile erau inchise, deci nu se putea patrunde in cladire. Am spus cine suntem si ne-au lasat sa intram pe o fereastra care era langa usa principala.
- Mai exact, pe unde ati intrat? Cum intri in prezent in sediul Ministerului Afacerilor Interne, pe care parte?
- Pe partea dreapta. Era o fereastra si se intra pe acolo. Curios era ca in cladire toate scarile erau impanzite de ofiteri de securitate pe care noi, ca procurori militari, ii cam stiam. Erau fete cunoscute. Si am intrat, am fost condusi la etajul 1 si mie mi-a fost adus Tudor Postelnicu. Ceilalti doi s-au ocupat de Generalul Neagoe si de altii, dar in alta parte. Eu am ramas singur in camera cu Tudor Postelnicu.
Cum a fost adus Ion Iliescu la sediul CC al PCR pe 22 decembrie 1989 si legatura fostului fotbalist Cornel Dinu cu Ion Iliescu
Era lume multa adunata in Piata Palatului, se vorbea de la balcon si stiu ca strigau sa vina... Nu se discuta de Ion Iliescu. Se discuta de cu totul altii care se remarcasera ca anti-Ceausescu, scandau numele lui Corneliu Manescu. Tin minte ca s-au dus sa il ia de acasa pe Corneliu Manescu, dar el era beat. Asa ca au renuntat la el si cineva a pronuntat numele lui Ion Iliescu. Nu stia nimeni unde sta Ion Iliescu si s-a oferit un tip care lucra in comert sa il aduca.
- Cum il chema pe acel tip?
- Unul, Babone. L-au si arestat apoi, ca terorist. Babone stia unde sta Iliescu si cred ca mai era si Cornel Dinu. Sotia lui Cornel Dinu era prietena buna cu nevasta lui Ion Iliescu. Si s-au dus cu un TAB, l-au luat, iar eu am ramas cu Postelnicu.
Ce ma interesa pe mine, ca procuror, erau mortii de la Timisoara. L-am intrebat pe Postelnicu ce stie. Si a inceput sa imi spuna ca tradatoarea, ca asa o numea pe Elena Ceausescu, si cu tradatorul Nicolae Ceausescu au plecat cu elicopterul, iar pe el si pe Dinca i-au abandonat in cladire, sa-i omoare golanii. I se ordonase sa faca ce stie cu mortii de la Timisoara pana vine tradatorul din Iran si el stia ca au fost adusi in Bucuresti si arsi la crematoriu.
Tudor Postelnicu, temutul sef al Securitatii lui Ceausescu si fost ministru de Interne, "nu stia sa desparta cuvintele in silabe"
- Cum a reactionat Postelnicu atunci cand l-ati anchetat in sediul CC?
- Deci, cand i-am luat declaratia, l-am pus sa scrie cu mana lui, pentru ca aveam nevoie de o declaratie pentru dosarul cu mortii de la Timisoara, in special. Si am observat ca, atunci cand ajungea la marginea colii de hartie, ducea cuvantul in jos.
Si atunci i-am spus "Tovarase Postelnicu, vedeti ca declaratiile astea vor fi citite de foarte multa lume. Despartiti in silabe cuvantul, nu il mai duceti in jos". Si asta s-a ridicat in picioare si a zis "Tovarasu\" procuror, eu nu stiu sa despart in silabe". Si atunci i-am zis "Bine, daca nu stii sa desparti in silabe, scrie asa cum ai invatat, sa vada lumea ce ministru de Interne a avut Ceausescu".
- Ce impresie v-a lasat, ca om, Postelnicu?
- Ca om, el s-a format in lumea clasei muncitoare, el a fost maistru pe la Buzau, a fost si prim-secretar. Ii placea spritul, a intrat in anturajul lui Nicu Ceausescu si se pare ca Nicu Ceausescu l-a ajutat sa ajunga la Interne.
Era foarte umil, asa... Imi aduc aminte ca, la un moment dat, eu faceam echipa cu procurorul Aurel Comsa. Si eu eram in uniforma, iar ala era in civil. Venea si pleca si m-a intrebat cine este dansul. Iar eu i-am raspuns ca dansul este un sef al revolutionarilor care au luat puterea, nu i-am spus ca este procuror. M-a intrebat ce lucreaza, iar eu i-am raspuns ca este profesor. Si cand a intrat Aurel Comsa pe usa, Postelnicu s-a ridicat si a zis "Sa traiti, dom\" profesor. Sa va dea Dumnezeu sanatate. Eu vreau sa fiu informatorul dumneavoastra". Si eu am zis "Dom\" profesor, lasati-l sa fie informator. Sa faca un angajament aici". Si a scris un angajament ca vrea sa devina informatorul al nostru, al procurorilor, ca vrea sa faca, sa dreaga, tipic angajamentelor care se luau. Exista la Dosarul Revolutiei.
- Pai, avea vreo valoare acest angajament?
- Avea, pentru ca noi ii garantam in acest fel ca nu se va intampla un lucru rau cu el. El era sub arest, avea mandat de arestare de la mine. Si, daca tot eram acolo, la sediul CC al PCR, cu arestarile, hai si la Targoviste sa facem si dosarul cu Targoviste. Cam asta a fost implicarea noastra.
- Deci, era speriat Postelnicu...
- Era speriat si il speriasem si eu. Nu voia sa imi spuna cine trage. Eu credeam ca el stie cine trage. Si i-am zis la un moment dat "Stii ceva? Daca nu imi spui cine trage, eu te pun in geam aici. Te pun in geam si daca sunt ai tai care trag, nu este nicio problema. Dar, daca te impusca, inseamna ca nu sunt ai tai". El a crezut ca..., dar eu nu l-am pus in geam. Si s-a apucat de un calorifer si il strangea... Si i-am zis "Stai la masa si scrie. Nu te-am pus in geam, dar sa stii ca nu este tarziu". Emotia fost destul de ... incat sa il sperie si atunci mi-a spus ce s-a intamplat cu mortii de la Timisoara.
Cum se intra in sediul CC al PCR, dupa fuga lui Nicolae Ceausescu: "S-a pus problema eliminarii din cladire a tuturor persoanelor care nu sunt de incredere"
- Cine a stabilit cine intra in acele zile in sediul CC, dupa fuga lui Ceausescu? Banuiesc ca nu intra oricine.
- Securitatea si Armata, care erau la usa. Cine trebuia sa ajunga la un moment dat in biroul generalilor sau la balcon sa vorbeasca, se lua legatura cu cei care erau acolo, inauntru, si se stabilea daca intra sau nu. Se organizase un sistem de paza la intrari.
La inceput, usile CC erau deschise. Cum a plecat Ceausescu, a fost o perioada in care a intrat multimea, dupa care s-au inchis usile si apoi s-a pus problema cum sa ii dea afara.
Si au inceput. Era cineva care impartea la inceput niste cartonase de culoare albastra. Cine nu are cartonas de culoare albastra - afara. Si tot au ramas multi. Apoi au schimbat, au dat cartonase roz. Cine nu are cartonase roz... Si tot asa. Pana cand, noaptea, au inceput sa traga si pe acolo, intre ei.
- Deci cei care apar in imaginile filmate pe balconul CC-ului, ca rupeau carti, erau...
- Nu, aia a fost la inceput. Apoi, s-a facut o selectie. De fapt, s-au facut mai multe selectii. S-a pus problema eliminarii din cladire a tuturor persoanelor care nu sunt de incredere, care nu sunt cu Armata.
Venea Dan Iosif si le striga celor din Piata sa plece. Zicea: "S-au spart conducte de gaze la subsol. Nu mai fumati, ca sare cladirea in aer". Lumea replica: "Nu fumam, nu fumam" si "Noi de-aicea nu plecam, nu plecam acasa...". Pana au adus tancurile si au intrat in ei, ca ocupasera Piata.
Dezvaluire: cine era, de fapt, Dan Iosif, unul dintre cei mai controversaţi revoluţionari, devenit ulterior deputat PSD
- Bun, dar revenind la Dan Iosif, cine era el? Cum a putut sa faca tot ce a facut?
- Pentru ca era selectat de Serviciile de Informatii din Armata. El a facut armata la trupele de securitate, la Dragasani, si fusese selectat din Armata. Ii dadusera si grad... Asta a fost. El facea ce i se spunea sa faca.
- Concret, cine ii putea da ordine lui Dan Iosif pe 22 decembrie 1989?
- Toate structurile militare care se ocupau in caz de eveniment. Ei aveau un plan de actiune in cazul in care se intampla ceva. Iar atunci, s-au mobilizat, au facut asa numitele celule de criza, iar astea, la randul lor, isi facusera reteaua lor. De exemplu, unii s-au ocupat de comunicarea prin telefon. Au fost taiate toate firele telefoanelor obisnuite.
Apoi, din ordinul lui Victor Stanculescu, pe fire militare, s-a facut legatura telefonica intre cladirea CC - televiziune - Ministerul Apararii. Si discutau pe telefonul militar, nu mai discutau pe telefonul clasic, ca stiau ca puteau fi ascultati de cineva.
- De ce au tras in Palatul Regal si nu in CC al PCR?
- Pai, cei care erau in CC au tras in Palatul Regal. O parte dintre manifestanti, care nu a mai putut sa intre in cladirea CC, s-a urcat pe cladire. Au dat jos de pe cladirea Palatului Regal sigla "PCR", au inceput sa strige loznci si cineva a deschis focul impotriva lor, se umpluse piata atunci de TAB-uri, de tancuri... S-a tras, practic, toata noaptea.
- Dar nu in sediul CC-ului, unde era grupul de putere...
- Nu, in CC nu aveau de ce sa traga...
"Dan Iosif a împuşcat oameni în clădirea CC"
- Revenind, Dan Iosif ce rol a avut la Revolutie?
- Dan Iosif a fost unul dintre cei care au manipulat populatia, manifestantii. El a facut o figura buna ca tanar, revolutionar, dar practic el se adresa manifestantilor in functie de ce i se spunea lui sa transmita manifestantilor.
Era plina Piata Palatului in noaptea de 22 spre 23 si Dan Iosif, de la balcon, le tot spunea sa plece acasa. La un moment dat, le-a zis sa nu mai fumeze ca sunt gaze, s-a spart o conducta de gaz si este pericol de explozie. Si manifestantii raspundeau in cor: "Nu fumam! Nu fumam! Noi de-aicea nu plecam...". A fost, asa, un tip de dialog fortat si care era menit sa deturneze manifestantii de la ceea ce voiau ei.
- Tin minte ca erau imagini cu Dan Iosif pe TAB-uri, conducea coloane, el a avut un rol important, totusi...
- Da, putem spune asa. A fost folosit...
- De catre cine?
- De catre grupul de putere. Bineinteles ca se cunostea cu cei din grupul de putere. Nici nu puteai sa intri in cladirea CC, daca nu erai cunoscut. Erau toate usile inchise, nu puteai sa circuli acolo... Am avut multe victime in interiorul cladirii CC, morti raniti. Inclusiv Dan Iosif a impuscat multi.
- Dar de ce a impuscat Dan Iosif?
- Asta este aceeasi intrebare cu "de ce au tras si in copiii astia care erau in strada".
- Pentru ca nu faceau parte din grupul lor?
- Sigur ca da.
- Si pentru aceste fapte Dan Iosif nu a fost anchetat?
- Ba da, a fost pus sub urmarire penala in Dosarul de Revolutie.
Citeşte şi: Avem imagini în premieră de la Revoluţia din 1989. Poftiţi în arhiva foto Agerpres! EXCLUSIV REALITATEA.NET
Mărturie: cum au fost executaţi Nicolae şi Elena Ceauşescu la Târgovişte, pe 25 decembrie 1989. Dezvaluire: Victor Stanculescu a indicat zidul unde aveau sa fie impuscati sotii Ceausescu
- Bun. Mergem inainte, pe 25 decembrie 1989. Ati asistat la executia sotilor Ceausescu. Ce anume ati vazut? Povestiti-ne, pentru ca nu exista nicio filmare cu acele momente istorice.
- Eu, dupa ce s-a terminat procesul propriu-zis, am iesit afara. Judecatorii au ramas sa delibereze. Eu am iesit afara, pentru ca nu aveam voie, ca procuror, sa particip la deliberare, la luarea hotararii. La un moment dat, in timp ce ma indreptam spre iesire, am auzit tipete in spatele meu. Si am observat ca doi militari il luau pur si simplu pe sus pe Nicolae Ceausescu si il duceau afara si alti doi pe Elena Ceausescu.
Amandoi, si Ceausescu, si Ceauseasca, aveau mainile legate. Iar ea tipa ca o dor mainile si cred ca o dureau. Ea era in varsta, o luasera pe sus si cred ca o dureau mainile, saraca. Si au dus-o in conditii din astea, de graba, pentru ca i-am si auzit zicand: "Hai mai repede, ca sa nu ne filmeze asta". Fugeau de cel care filma, de colonelul Baiu, care era de la Armata.
- Si Baiu unde era in acele momente? De ce a ratat impuscarea Ceausestilor? Am auzit in aproape 30 de ani mai multe variante. Dumneavoastra ce versiune aveti?- El avea camera si un operator cu el. Au ramas in camera unde s-a dat sentinta. A venit si el dupa ei, dar nu a mai apucat sa filmeze inceputul, pentru ca militarii i-au dus pe sotii Ceausescu direct la zidul aratat de Stanculescu, ca acolo se face executia. I-au lipit de zid si, in timp ce se retrageau, au inceput sa traga in ei. Baiu apare si el in curte, dar filmeaza momentul in care astia erau deja cazuti.
"S-a tras 10-15 secunde in Ceausesti". Stanculescu a dat ordinul de incetare a focului
- Cat a durat impuscarea lui Nicolae si Elena Ceausescu?
- Cred ca s-a tras 10-15 secunde, cam asa. S-a tras la foc automat, pana cand Stanculescu a ordonat incetarea focului.
- Deci acel ordin "Nu mai trage nimeni", care se aude pe inregistrarea video, cine l-a dat?
- El, Stanculescu. Eu asa stiu, ca eu l-am vazut.
- Dumneavoastra unde erati cand s-a tras in Ceausesti? Cati metri sa fi fost?
- Eu eram undeva in lateral. Era o alee strajuita de plopi, nu stiu daca mai este acum, care ducea la stadion. Cred ca au fost in jur de 15 metri, cel putin, intre locul unde eram eu si locul executiei. Cand am vazut ca se trage, m-am ascuns dupa un plop. Sareau gloante din zidurile alea... O atmosfera teribila, nu pot sa v-o descriu.
- La ce va gandeati in acele momente?
- Nu te mai gandesti la nimic, decat sa iti scapi pielea, pentru ca atunci cand vezi ca se trage... Poate sa vina un glont si inspre tine.
- Si ce ati vazut, concret?
- Soldatii care i-au dus au tras, apoi medicul militar a consultat cadavrele, apoi Stanculescu a ordonat sa fie aduse foi de cort, iar soldatii au fost pusi sa ia cadavrele si sa le puna in foile de cort si cu foile de cort i-au dus pe cei doi la elicopter. Stanculescu a plecat cu cadavrele celor doi, cu Gelu Voican Voiculescu, cu Mugurel Florescu...
Ce nu s-a văzut la TV: Nicolae Ceauşescu a fost împuşcat mai întâi la picioare. "A sărit în sus din reflex, apoi a căzut pe spate"
- Bun, dar haideti sa revenim putin. Cum a fost momentul executiei sotilor Ceausescu? Nimeni nu l-a vazut la televizor. Ce ati vazut?
- Da... Am vazut urmatoarea scena: militarii astia i-au dus pe sotii Ceausescu si i-au lasat langa zid si, in timp ce se retrageau, au deschis focul. Nu am auzit o comanda. Au deschis focul in ei. Primul pe care l-am vazut a fost Ceausescu. A sarit in sus, pentru ca au tras la picioare si din reflex a sarit in sus si a cazut flexat pe spate. Iar ea cazuse deja. Eu zic ca a lesinat, pentru ca nu a cazut secerata de gloante. A lesinat si, fiind cazuta, au tras in ea.
- Deci, pe Ceausescu l-au impuscat, mai intai, la picioare.
- Primele gloante au fost la picioare si de aceea a sarit in sus. Am vazut cum a sarit, din reflex, in sus, apoi a cazut pe spate. S-a tras pana cand li s-a zis militarilor sa inceteze focul. Stanculescu a ordonat incetarea focului.
- Foarte multa lume s-a intrebat atunci si chiar si acum mai sunt persoane care au dubii in privinta filmarii executiei. A primit cameramanul ordin sa nu filmeze executia?
- Nu, nu, nu. Baiu a intarziat. Nu a stiut cum se face executia, probabil, a venit, dar a venit un pic mai tarziu. Se cam terminase, cei doi erau prabusiti. El nu a filmat inceputul pentru ca, probabil, se astepta sa fie o executie ordonata, cineva sa ordone "Foc!", dar nu s-a intamplat asa ceva.
- Deci, s-a tras, pur simplu, ca...
- Da, aia au tras ca sa scape.
- A cantat Ceausescu ceva inaintea executiei?
- Eu nu l-am auzit cantand.
- S-a spus ca a cantat "Internationala"...
- Doar pe ea am auzit-o tipand, se certa cu cei care o luasera pe sus, dar pe el nu l-am auzit cantand.
"Cristian Topescu a filmat tot"
- Sotiei i-ati povestit ceva in seara respectiva?
- M-am dus acasa, le-am spus ce s-a intamplat...
- Banuiesc ca nu stiau...
- Nu, nu stiau. Le-am spus ce s-a intamplat si ca trebuie sa plecam de acasa, ca suntem in pericol. Si am plecat, ne-am dus la o cumnata de-a mea, care statea in Oltenita. Acolo am stat o saptamana si ceva, apoi m-am dus la serviciu.
Am avut sentimentul ca Stanculescu voia sa ne omoare si pe noi. Pentru ca ei au plecat cu cadavrele, iar pe noi, cei din complet si cei care au tras, ne-au lasat acolo. Elicopterul care trebuia sa ne duca inapoi in Bucuresti, din discutiile pe care le-am avut cu echipajul, nu mai putea sa zboare pentru ca nu mergea un motor.
Am aflat de la membrii echipajului ca nu au avut voie sa stea in elicopter pe durata procesului, nu stiau nici ei cum s-a defectat motorul si, in timp ce discutam cu ei, s-a auzit in casca unui mecanic discutia pe care o purtau echipajele a trei elicoptere care se tot invarteau deasupra unitatii si care spuneau ca membrii instantei au fost capturati de teroristi si se pregateau sa traga in unitate. Asta era la Targoviste. Si i-am intrebat, dar cu un motor nu putem pleca de acolo? Mi-au raspuns ca da, dar la firul ierbii. Si atunci am hotarat sa plecam ca sa nu traga in noi. Asa am plecat de acolo. Am ajuns seara la stadionul mic Steaua...
- Pe terenul 6, cel de antrenament?
- De antrenament. Elicopterul ne-a lasat, apoi a plecat, iar dupa aceea am auzit ca s-a tras in elicopter si a cazut…
- Si cadavrele Ceausestilor?
- De cadavre nu stiam nimic atunci. Abia plecase Stanculescu cu ele, pe urma am aflat ce s-a intamplat. A inceput sa se traga pe stadionul mic, am fugit, ne-am bagat in cladirea de protocol a clubului Steaua si...
- Dar cine a tras?
- Cei care aparau, sa zicem asa, clubul Steaua de teroristi. Erau de la armata.
- Si teroristii aceia au existat?
- Nu, nu au existat teroristi.
- Aveau ordin sa traga in orice misca?
- Pai, trageau, sigur ca da, in orice misca, daca nu erau de-ai lor, daca nu te recunosteau... Asa au murit foarte multi.
Bun. Si am intrat in cladirea respectiva. L-am vazut pe Cristian Topescu cu un aparat de filmat profesional, care filma tot. Am intrebat unde sunt ceilalti si m-au condus in sala de protocol. Am vazut ca toti mancau, erau la felul doi, deci nu ne mai asteptau. Mancau friptura cu cartofi prajiti. Atunci, le-am intors spatele, am trantit usa.
"Stanculescu a vrut sa ma omoare"
- Si apoi?
- A venit dupa mine Mugurel Florescu, care m-a intrebat de ce sunt suparat. Pai, cum, erau la felul doi, deci nu ne mai asteptau si cred ca seful asta al tau, adica Stanculescu, a vrut sa ne omoare. Si atunci Mugurel s-a uitat la mine "Cum, ma, cine sa te omoare? Revolutia?". Si atunci, foarte contrariat, i-am raspuns "Cum adica, Stanculescu este Revolutia?". Acela a fost momentul de ruptura al meu cu ei. Din momentul ala nu am mai colaborat cu ei. Ba, din contra, eu i-am facut dosar lui Stanculescu pentru Timisoara, pentru multe...
- A fost un fel de razbunare personala a dumneavoastra pe Stanculescu? Pentru ca voia sa va omoare?
- Nu, eu trebuia sa imi fac datoria ca procuror. El omorase oameni, a condus represiunea de la Timisoara. El s-a oferit sa mearga la Timisoara. Am avut o discutie, ulterior, cu Ilie Ceausescu si mi-a explicat ca dupa ce fratele lui, Ceausescu, s-a suparat pe ministrul de Interne si al Apararii ca nu sunt in stare la Timisoara sa inlature din strada un grup de tineri... El nu intelegea… Nicolae Ceausescu avea un intelect limitat, cum adica, nu puteti sa ii inlaturati de pe strada?
A avut loc sedinta CPEX din 17 (n.red. 17 decembrie 1989) si, ca urmare a acestei sedinte, ministrii si-au luat angajamentul fata de Ceausescu ca vor merge la Timisoara si vor trage, asa cum a ordonat Ceausescu. Si in seara aceea, ministrul Milea i-a chemat la CC pe adjunctii lui si l-a trimis la Timisoara pe Gusa, care trebuia sa mearga de drept, pentru ca era seful de Stat Major, deci comandantul armatei, iar al doilea trebuia sa mearga loctiitorul politic, care era Ilie Ceausescu. Dar Stanculescu s-a oferit sa mearga el si a avut un argument, i-a spus ministrului Milea "Stiti ca in 1956 eu am facut ordine la Timisoara". In 1956, Stanculescu era comandantul unui batalion din Timisoara si cand studentii si profesorii de la Politehnica, acolo, in cantina din complexul studentesc se organizau sa ia atitudine fata de ocupantul sovietic, asa cum au facut si studentii unguri la Budapesta.... S-a aflat de treaba asta si atunci au venit cu Stanculescu, cu camioane militare si au inconjurat asta. Exact ca la Revolutie. Deci, scenariul de la Revolutie s-a facut in 1956. Si pe toti studentii i-au luat si i-au dus la unitatea militara. Acolo au fost arestati.
Prima data au dat niste declaratii de la trimisul special de la Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor, tovarasul Ion Iliescu. Deci, de atunci se cunostea Iliescu cu Stanculescu. De aceea, la Revolutie, Iliescu s-a dus la Stanculescu, la armata, cu toti pe care a vrut sa ii bage in grupul de putere.
- Cine a gandit planul de atragere a populatiei in macel?
- Pai, populatia a fost mobilizata, daca va aduceti aminte, in urma apelurilor facute de la Televiziune. Sa fie aparate toate institutiile de teroristi. Iliescu a intarit chestiunea asta iesind la televizor. A spus ca sunt teroristi care trag din toate pozitiile. Ei au vrut sa mobilizeze populatia si sa o manipuleze, in sensul in care fiecare sa mearga la intreprinderea, institutia, fabrica, uzina unde lucreaza si acolo erau comandati de Garzile Patriotice. Li s-a dat pusca in mana si li s-a spus sa nu mai plece de acolo si sa apere fabrica sa nu vina teroristi. Si in felul asta au golit strada. M-ati inteles? I-au incadrat in grupurile de paza pentru asta.
"Nu au existat teroristi. Asta a fost o manipulare"
- Acei teroristi cine au fost, de fapt?
- Nu au existat teroristi. Asta a fost o manipulare. De fapt, o diversiune, care le-a permis celor de la Armata sa ocupe strada. Din moment ce nu mai aveai manifestanti, nu mai aveai motive sa ocupi strada cu tancuri si cu militari inarmati. De fapt, ei se temeau sa nu ia oameni ca dumneavoastra, sa nu ia copiii aceia puterea.
- Cine se temea? Iliescu?
- Nu numai Iliescu. Toata vechea putere, sa zicem asa. Va dati seama, era greu sa se desparta de privilegii si de ce acumulasera. Si au ramas la putere in continuare.
Noi ii zicem Revolutie. De fapt, a fost o inabusire in sange a rascoalei pornite de tineret, care se saturase de dictatura si de tiranie. Asta a fost.
- Deci, a fost o Revolutie sau nu?
- Pai, a fost o Revolutie in sensul ca s-a schimbat regimul. Nu a fost o lovitura de stat, a fost o inabusire in sange a celor care au iesit in strada impotriva regimului comunist.
- Nu a fost o lovitura de stat?
- Nu a fost o lovitura de stat, pentru ca aceiasi reprezentanti ai statului comunist au ramas la putere. Nu poti sa spui ca a fost o lovitura de stat, pentru ca nu indraznea nimeni atunci... Erau si tampiti, ati vazut, majoritatea nu stia sa scrie, erau analfabeti... Cum sa gandeasca ei o lovitura de stat?
- Cine i-a spus lui Ceausescu sa faca mitingul din 21?
- Pai, ce s-a intamplat... In Timisoara, deja luasera puterea timisorenii. Au intrat in Consiliul Judetean, isi pusesera oamenii lor si si facusera un grup de putere chiar la Opera, in cladirea Operei. Erau timisoreni fara functii, nu aveau... Au fost si audiati. Pe 18 au iesit cei mai multi, atunci s-au repezit timisorenii, pentru le-au impuscat oamenii si nu isi gaseau mortii sa ii ingroape. Si atunci, timisorenii au prins curaj. Si pentru ca sa ii descurajeze pe timisoreni, s-a zis "Hai sa facem un miting in Bucuresti de sustinere a lui Ceausescu si de critica a celor din Timisoara". Ceausescu a folosit prima data cuvantul "teroristi". A zis ca la Timisoara sunt in strada golani, iredentisti si teroristi. El a creat cuvantul "teroristi".
Cum s-a spart mitingul din 21 decembrie 1989 si cine au fost autorii
- Si cine a avut ideea de a face acel miting?
- Pai, au zis hai sa faca un miting in Piata, de sustinere a lui Ceausescu. Si, noaptea, tot activul de partid s-a dus pe la marile intreprinderi din Bucuresti, "23 August", Electromagnetica, Mecanica Fina... sa faca mitingul. Asta era pe 20. S-a auzit treaba asta. Si timisorenii, pe 20, in Piata Operei, au zis "Hai sa plecam in tara sa anuntam ce se intampla la Timisoara". Pentru ca nu dadea nimeni nicio stire, nici telefoanele nu mai mergeau.
Si s-au urcat in tren. Au plecat grupuri, grupuri. Unii la Resita, altii la Arad, altii la Sibiu. Un grup foarte mare a plecat cu trenul. Era un tren care pleca noaptea din Timisoara si ajungea la 5 dimineata in Bucuresti. Au fost peste 70 de timisoreni care aflasera ca este mitingul lui Ceausescu, au stat in Cismigiu, acolo au asteptat pana cand s-au strans reprezentantii intreprinderilor in Piata Palatului si au iesit din Cismigiu cu steaguri fara stema, prinse in cate un par, o creanga rupta din pom. Ca ei venisera cu steagurile bagate la piept in tren.
Au iesit, au vrut sa patrunda la miting pe la biserica Cretulescu, dar acolo erau salariati de la Intreprinderea de Morarit si Panificatie. Am audiat noi cativa de acolo, care i-au descris: "Erau nespalati, cu parul lung, erau asa...". Si oamenii de ordine au reusit sa ii respinga.
Si, atunci, au luat-o pe langa Sala Palatului, au iesit in strada Stirbei Voda, acolo avem alti martori care ii descriu. Ca astia strigau la cei de pe trotuare "Veniti cu noi! Veniti cu noi!". Si interesanta este declaratia unuia care era mecanic la Hotelul Bucuresti, zice "Domne\", era o tipa blonda si am intrebat-o unde sa mergem cu ei. Cum unde? Sa il dam jos pe Ceausescu. Da\" cine esti tu? A zis ca este studenta".
Dar, cand s-au apropiat de intersectia Calea Victoriei cu Stirbei Voda, la Athenee Palace, au iesit si politaii sa ii respinga si atunci, astia, care erau obisnuiti la bataie cu fortele de la Timisoara, nu au mai dat inapoi, au intrat peste ei, au inceput sa ii intepe. Cred ca aveau la ei... Multi spun ca au fost intepati cu ceva, cu cuie, cu nu stiu ce. Aia au inceput sa tipe, sa urle si a plecat rumoarea aia, ati vazut la televizor, dinspre Athenee Palace.
In timpul acesta, unul care avea in mana o cutie de carton, din aceea de pantof. Pe vremea lui Ceausescu, toate cutiile de pantofi erau de carton maroniu. Si statea langa cladirea Bibliotecii Universitare. Acolo erau unii de la Mecanica Fina. Unul pe care l-am audiat noi, director adjunct, a spus "Domne\", ziceau tot timpul "Lasa ca vedeti voi, lasa ca vedeti voi". Si eu i-am intrebat pe ai mei, "Bai, asta lucreaza la noi? Cine e asta de sta cu cutia aia in brate?". Si nu l-a recunoscut nimeni. Si, la un moment dat, cand a inceput lumea sa tipe dinspre Ateneu, asta a scos doua petarde de instructie si le-a aruncat, iar alea au facut... Si asa s-a produs explozia aceea despre care toti spun ca s-a auzit.
Deci, timisorenii au spart mitingul. Pe urma, grupul acesta de timisoreni a blocat strada la Palatul Telefoanelor, sa nu plece lumea. Au intervenit politaii de la Politia Capitalei, i-au adus in bastoane... Si asa s-a format Piata Universitatii.
Baricada a fost noaptea. Astia au tot incercat sa ii goneasca, sa ii bata. Muncitorii care venisera de la intreprinderi s-au unit cu astia, foarte multi. La un moment dat, au primit ordin toti sefii de grupe, de astea, de sindicate, sa isi ia oamenii si sa plece si nu au mai plecat. Au ramas cu astia aici, sa protesteze.
- Bun, dar trupele lui Ceausescu ce faceau? Securitatea ce facea?
- Securitatea a inceput sa se infiltreze printre ei, sa vada cine ii conduce pe astia. Ca manifestantii nu aveau conducatori, nu aveau lider.
- Si cum procedau cei de la Securitate ca sa afle toate astea? Care era metoda folosita?
- Ziceau "Da-mi numele, prenumele, adresa, ca daca se intampla ceva, sa anuntam familia". Umblau printre ei si faceau fotografii. Asa a ajuns si Petre Roman. S-a luat legatura cu Universitatile, ca au zis ca sunt studenti, ca si la Timisoara. Si au trimis profesori prin Piata, sa ii vada cine sunt, sa ii identifice. Si activitatea asta de identificare a durat pana noaptea, cand au hotarat sa intre in ei.
- Au fost spioni infiltrati in multime pe 21 decembrie 1989?
- Nu. Asa cum v-am spus, printre manifestanti erau infiltrati securisti care incercau sa identifice pe cei care i-au mobilizat pe manifestanti. De asta nici nu s-a tras, pentru ii omorau pe ei, in primul rand, daca se tragea. Erau patru cordoane formate in Piata Universitatii, armata, Interne, securitate, militari in termen, plus cadre militare si aveau ordin sa nu traga. Sefii lor stateau cu ochii pe ei, sa nu raspunda la vreo provocare, pentru ca mai aruncau unii cu un borcan sau o sticla spre ei si unul care era mai suparat putea sa traga.
"Securitatea si Armata au avut propriile imagini de la mitingul din 21 decembrie 1989, dar nu au vrut sa ni le dea cand li s-au cerut"
- Detaliati-ne cum procedau securistii pentru identificare.
- Veneau cu tot felul de legende. Da-mi telefonul tau sau adresa sa anuntam familia, asta ca sa afle cine sunt, unde stau, ce este cu ei. Pe de alta parte, au facut foarte multe fotografii, s-a filmat foarte mult. S-a filmat din 2-3 locuri: din Intercontinental, de la Dunarea si dintr-o alta cladire de pe colt.
- Securitatea avea cameraman propriu? Sau fotograf propriu?
- Da, avea fotografi proprii, sigur ca da. Si armata avea. Si Militia.
- Şi mai au fotografii de atunci?
- Le au. Exista filme... Cum sa nu?
- Deci s-au facut si alte imagini decat cele care se stiu. Exista la Dosarul Revolutiei?
- Nu, pentru ca nu au vrut sa le dea. Niciodata! Securitatea nu a dat nicio poza.
- Banuiesc ca le-ati cerut.
- S-au cerut, s-au facut adrese... Pentru ca, daca le-ar da, am constata ca printre manifestanti erau dintre ai lor...
- Cum iti poti da seama care era al lor?
- Pai, iti dai seama, pentru ca in vremea aia recunosteai un securist dintr-o suta de oameni. Avea o anumita tunsoare, un anumit costum.
- Asa de fraieri erau incat se imbracau standard?
- Da, da, da, se imbracau standard. Ii cunosteai imediat. Aveau un comportament aparte si un mod de a se prezenta, de a se imbraca... Daca ne-ar pune la dispozitie filmele, ei, care au spus ca nu au participat, nu au facut, nu s-au amestecat, poti sa ii identifici.
- Nu s-or fi sters acele imagini, dupa 30 de ani?
- Eu zic ca exista, pentru ca ei aveau obligatia sa predea, aveau registre in care trebuia trecut cat film au consumat, pentru ca erau in gestiune.
Afirmaţia care spulberă misterul, după 29 de ani: "Vasile Milea a fost împuşcat"
- Care a fost povestea cu Vasile Milea? Sinucidere sau crima?
- Milea a fost omorat. A fost impuscat. Deci, cu Milea, lucrurile au stat cam asa. Milea a fost acuzat de Ceausescu ca nu executa... ca nu trage la Timisoara. Asta a fost primul conflict cu Ceausescu.
Pe 22, la ora 10:00, a fost impuscat Milea. A anuntat Ceausescu ca s-a impuscat tradatorul. Am aflat de la ofiterul care era la cabinetul 2, la Elena Ceausescu, un maior de Securitate de la Directia 5, care a declarat ca a venit la un moment dat Corneliu Parcalabescu, care era seful Garzilor Patriotice pe tara si avea biroul in Comitetul Central, la etajul 6.
Si a anuntat-o (n.r. Corneliu Parcalabescu pe Elena Ceausescu) ca s-a rezolvat, Milea este impuscat, este mort. Si atunci, Ceauseasca i-a dat ordin maiorului sa il gaseasca pe Ilie Ceausescu. Si zice, domne\", m-am dus si l-am gasit pe Ilie Ceausescu, i-am raportat ca il cheama tovarasa la cabinet si, in timp ce ma indreptam cu Ilie spre Cabinetul 2, ea nu a mai avut rabdare, a iesit in tocul usii si a strigat la el: "Bine, Ilie, cum ne-am inteles aseara? Gata, esti ministrul Apararii de acum. Du-te si imbraca-te militar!". Si Ilie se duce, se imbraca militar si preia comanda Ministerului Apararii. El a dat ordin sa se intoarca tancurile in unitati, ca se urcasera civilii pe ele si le puteau folosi impotriva lor.
Dezvăluire: Vasile Milea nu a murit în sediul CC al PCR, unde a fost împuşcat, ci la Spitalul Elias, unde nu s-a intervenit chirurgical. Bănuiala anchetatorilor, conform lui Dan Voinea: ordinul ar fi venit de la Victor Atanasie Stănculescu. Explicaţia: "Au anunţat pe post că s-a sinucis trădătorul Milea, deci trebuia să rămână mort"
- Bun, dar cum a murit Vasile Milea?
- Milea a fost impuscat la ora 10:00 si a fost dus la Spitalul Elias. La Spitalul Elias, eu m-am dus si am ridicat foaia de observatie clinica. Cand am citit foaia de observatie clinica, am vazut ca scria acolo ca ora decesului este 15:00. Si l-am intrebat pe doctorul care chiar scrisese foaia de observatie: spuneti-mi, l-au adus in viata? Da. Pai, si de ce nu l-ati operat? Pai, a dat ordin un general, noi il banuim pe Stanculescu: "Nu interveniti chirurgical pana nu va ordon eu". Spitalul Elias era atunci in subordinea Ministerului Apararii.
Ce s-a intamplat... Ceausescu spusese ca tradatorul Milea s-a sinucis. Si trebuia sa moara, nu trebuia sa il mai invie cineva.
- Deci Vasile Milea nu murise atunci cand au anuntat la TVR ca s-a sinucis...
- Da... Pe urma, hai sa vedem cine l-a impuscat.
"Corneliu Pârcălăbescu, şeful Garzilor Patriotice, a primit ordinul să îl lichideze pe Milea"
Si am aflat ca avea un fel de ordonanta, un ofiter. Care a spus, zice, domne\", mi-a lasat mapa in care avea si pistolul, ca el se duce sa dea un telefon la Predeal, ca plecase fata lui. Era o cabana a Armatei, unde erau nevasta lui Milea si nevasta lui Gusa. Fata lui Milea plecase cu cele doua fetite ale ei acolo, la cabana, pe perioada evenimentelor. Si Milea voia sa stie daca a ajuns si este in regula.
Si s-a dus in biroul lui Parcalabescu, fara sa stie ca asta primise ordin sa il lichideze. Acum, de ce era el la etajul 6? Pentru ca acolo era Sectia Militara a Comitetului Central, condusa de generalul Coman, cel care a fost la Timisoara. Si s-a dus la Parcalabescu sa dea telefon.
Parcalabescu a zis "Am inteles, sa traiti" si tot Parcalabescu le-a ordonat tuturor subordonatilor sa paraseasca birourile alaturate in care erau. Au fost audiati toti si au spus ca au primit ordin de la Parcalabescu sa iasa din birouri si sa stea pe hol, ca ministrul vorbeste la telefon si se auzea dintr-un birou in altul.
Si aia s-au conformat, au iesit si apoi s-a auzit o impuscatura. A iesit Parcalabescu: "S-a impuscat Milea". Numai ca pistolul cu care s-a tras nu era al lui Milea, ca Milea, daca se impusca, se impusca cu pistolul lui, dar il lasase la ordonanta. Milea a fost impuscat cu pistolul unui subordonat al lui Parcalabescu, il chema Tufan. Si, atunci, Parcalabescu s-a dus imediat sa ii spuna lui Tovarasa, pentru ca el fusese adus de ea, era unul dintre preferatii Elenei Ceausescu.
- Sotia lui Vasile Milea ce a spus cand a fost audiata?
- Sotia lui Milea a confirmat. Zice: domne\", a sunat la Predeal, a vorbit cu mine la telefon, i-am spus ca fetele sunt bine, ca au ajuns cu bine si, in timp ce vorbeam la telefon, s-a auzit o impuscatura si el nu a mai vorbit. Dupa aceea, cineva a intrat pe fir si a zis "Aici se trage, tovarasa Milea". Dar pe 22, la ora 10:00, nu se tragea nicaieri.
-----------------
Nota redacţiei: sursele realitatea.net confirmă spusele lui Dan Voinea. Conform mărturiilor, soţia lui Vasile Milea a auzit în telefon o respiraţie grea, pe care a recunoscut-o ca fiind a soţului ei. Apoi a rostit următoarele cuvinte: "Val, tu eşti?", însă nu i s-a răspuns. Soţia lui Milea a auzit apoi în telefon zgomote şi bubuituri, ca şi când s-ar fi luptat cineva în camera lui Vasile Milea, după care a auzit o împuşcătură. Câteva secunde mai târziu, o voce i-a spus: "doamnă, staţi liniştită, nu s-a întâmplat nimic, aceste zgomote s-au auzit din stradă", apoi i s-a închis telefonul.
-----------------
Dezvăluiri: cum argumentează Dan Voinea că Vasile Milea nu s-a sinucis, ci a fost împuşcat
- Si apoi?
- Apoi, femeia a fost la autopsie si i-a luat inima. Autopsia a facut-o doctorul Schiopu, un medic legist bun, care a constatat ca glontul nu a trecut prin inima, deci impuscatura nu a fost mortala. De aceea Milea a mai trait. El a murit prin hemoragie (n.r. adică Vasile Milea a murit după ce i s-ar fi scurs tot sângele).
Iar in actul medico-legal s-a consemnat ca nu sunt factori suplimentari ai impuscarii. La un sinucigas, cu arma de foc, raman factori suplimentari ai impuscarii. Adica, atunci cand pleaca glontul din arma, daca tii arma apropiata, pleaca si gaze care lasa urme de arsura, si praf, si pulbere. Si alea trebuie sa le gasesti pe imbracaminte, pe piele. Deci, la mai putin de un metru, trebuie sa gasesti factorii suplimentari. Daca nu gasesti factorii suplimentari, inseamna ca nu este sinucidere, l-a impuscat cineva. M-ati inteles? Actul medical este un act stiintific, care confirma ca nu s-a sinucis. Pe langa ce v-am spus, ca pistolul nu era al lui, si asa mai departe.
-----------------
Nota redacţiei: sursele consultate de realitatea.net susţin că Dan Voinea are dreptate şi în acest caz. Astfel, s-a constatat "lipsa factorilor suplimentari ai împuşcăturii la nivelul spaţiului interdigital index-police, care teoretic trebuiau să fie în ipoteza sinuciderii".
Totodată, există o neconcordanţă şi în privinţa locului unde a stat Vasile Milea când a fost împuşcat. Martorii au susţinut că ministrul a fost găsit întins pe canapea, numai că în biroul 621 de la CC mai exista şi un scaun, pe care se presupune că ar fi stat Milea în momentul împuşcăturii, scaun pe al cărui spătar era urma unui glonţ, conform fotografiilor realizate ulterior.
-----------------
- Ce a urmat?
- Doamna Milea ne-a mai povestit un episod. Inainte de decembrie 1989, Milea a fost intr-o misiune in China. Si atunci, in China, un general care se ocupa de el i-a pus o caseta cu evenimentele din Piata Tianmen, pentru ca primii care s-au ridicat impotriva comunismului au fost chinezii, in martie 1989. Si a luat o copie dupa caseta aia, obisnuia sa i-o arate seara si se uita si plangea: "Sa nu ajungem si noi sa ne impuscam copiii". Asta a povestit doamna Milea, sunt consemnate aceste declaratii. A fost audiata de trei ori.
- Deci, inca o data, dansa era la telefon cu sotul ei si...
- Si in timp ce vorbea, s-a auzit o impuscatura, el nu a mai vorbit, ea nu l-a mai auzit si o voce a intrat pe fir si a zis "Aici se trage, tovarasa". Milea a fost omorat pentru ca asa a vrut dictatorul. Au anuntat ca s-a sinucis tradatorul Milea, deci trebuia sa ramana mort, nu puteau sa-l invie. Spitalul fiind al MApN-ului...
"Ordinul execuţiei lui Vasile Milea a venit de la Elena Ceauşescu. Discuţia şi aranjamentul au fost între Ceauşeasca şi Pârcălăbescu"
- Bun, dar am o intrebare: ordinul a venit de la Elena Ceausescu sau de la Nicolae Ceausescu?
- De la Elena Ceausescu. Cum arata probele de la Dosar, discutia si aranjamentul au fost intre Ceauseasca si Parcalabescu.
- Ce v-a spus Parcalabescu atunci cand l-ati audiat?
- Parcalabescu a murit inainte de a avea noi toate probele despre care v-am spus. Era si in varsta, n-am mai apucat...
- Cat timp s-a crezut ca Vasile Milea s-a sinucis?
- Pai, se mai crede si acum ca s-a sinucis, pentru ca... Atat timp cat aceste dosare stau acolo, in arhivele institutiei, ale Parchetului... Daca ar fi publice, dumneavoastra nu ati mai sta de vorba cu mine, ati cere Dosarul si ati vedea ce este acolo.
"Vasile Milea, mai întâi degradat, apoi executat". Există fotografii cu epoleţii pe biroul lui Pârcălăbescu
- In Dosarul Revolutiei sunt fotografii legate de moartea lui Milea?
- Da. In Dosarul lui Milea sunt niste fotografii facute de un tanar care era fotograf la Mecanica Fina si care apoi a fost arestat ca terorist. Muncitorii, cand au iesit din fabrica in 22 decembrie, l-au luat: "Hai sa ne faci poze si noua, ca suntem cu pancarte". Si omul le facea poze, nu stiu ce, si a intrat in CC.
Iar in Comitetul Central a continuat sa faca poze si schimb de poze si de casete cu ziaristul englez Ian Henry Perry, care ulterior a cazut cu avionul. De aia au tras in avion, ca ala a plecat cu un sac de casete.
Iar pe acest tanar fotograf l-am gasit arestat ca terorist la Politia Capitalei si l-am pus noi in libertate.
Revenind, in Dosarul lui Milea sunt niste poze interesante. Acel tanar fotograf a ajuns si el la etajul 6 al Comitetului Central si pe biroul lui Parcalabescu erau epoletii generalului Milea. Sunt fotografiati. Inseamna ca, inainte de a-l impusca, l-au degradat.
- Nu puteau sa il impuste si apoi sa ii ia epoletii?
- Cand l-au dus la spital, l-au dus fara grad. Ce se întâmplă... De regula, cand se faceau executii in timpul comunismului, te degrada si apoi te executa. Si epoletii lui Milea sunt fotografiati de acel tanar, care a pastrat filmele.
Citeşte aici mai multe despre moartea lui Vasile Milea!
"Securitatea avea un serviciu numit Directia D, adica Dezinformare". Care era metoda de lucru
- Am inteles. Alt subiect: povestiti-ne cum functionau structurile de dezinformare pe atunci! Ca sa stie si tinerii de astazi...
- Securitatea avea un serviciu caruia chiar asa ii zicea, Directia D, adica Directia Dezinformari. Si atunci ei creau un scenariu care ii interesa pe momentul respectiv si il duceau in public.
- Mai concret?
- Aveau oameni care raspandeau un anumit zon. Fie la populatie, pe strada, unde erau adunati, fie prin intermediul televiziunii sau al ziarelor. Era o unitate mai speciala, oamenii aia nu umblau in uniforma, erau acoperiti.
- Ati audiat astfel de oameni?
- Cred ca 4 sau 5 dintre sefii lor au dat declaratii, rapoarte.
- Ceva interesant? Notabil?
- N-as putea sa va spun acum cu exactitate. Dar, de exemplu, ideea cu teroristii a fost raspandita si mediatizata de catre acest serviciu.
- Cum ati aflat cine a impuscat pe cine? De pilda, in Bucuresti.
- Avem asa. Cei mai multi au fost impuscati de armata. Apoi, au fost oameni impuscati de Garzile Patriotice, care au primit arme. Altii au fost impuscati de civili care au primit arme.
Cum au fost impuscati oamenii la Revolutie si ce rol a avut Sergiu Nicolaescu. Marturii cutremuratoare despre masacrul de la Otopeni
- Cum se distribuiau armele?
- Va dau un exemplu. La Televiziune, noi am plecat cu ancheta de la audierea ranitilor. Era, la un moment dat, un maistru militar. Si el a zis ca a fost impuscat in timp ce era in elicopter. Acel elicopter, din ordinul comandantului Aviatiei, Rus, trebuia sa mearga la Televiziune, pentru ca li se spusese ca TVR este ocupata teroristi si sa traga. Inainte de a pleca, le-a spus sa stearga insemnele Armatei de pe elicopter. Si au plecat la TVR. Iar militarii care aparau televiziunea, cand au vazut un elicopter fara insemne, cum se anuntasera ca sunt elicoptere cu teroristi, au tras in ei. Asa a fost ranit. Am si aflat cine a tras in elicopter.
Apoi, aveam raniti de la Regimentul Mecanizat de la Ploiesti. I-am chemat la audieri, ne-am dus cu ei la fata locului, la televiziune. Si au spus "Ne-a adus comandantul sa aparam televiziunea, pe 22 seara. Am plecat incolonati, cu tancuri, TABURI. La Baneasa, ne astepta, intr-un ARO, Sergiu Nicolaescu. S-a pupat cu comandantul nostru si am plecat spre televiziune. Acolo, tancurile si TAB-urile au fost postate pe la Arcul de Triumf si prin Herastrau, iar pe noi ne-au pus in Piata Charles de Gaulle, din trei in trei metri, pe burta, cu fata spre televiziune. Dupa vreo 30 de minute, am primit ordin sa tragem in televiziune.
- In televiziune?
- Da! Si au tras pana dimineata. Si mai era acolo Casa Prieteniei Romano-Sovietice. Au tras pana dimineata. Iar cei din televiziune, care erau tot de la armata, condusi de colonelul Oana, au tras in ei. Toate gloantele treceau prin casele din Pangratti, iar cei din televiziune credeau ca se trage din casele din Pangratti, ca veneau gloantele din partea aia, si au tras in casele alea pana le-au facut zob.
Dimineata, la ora 5, a venit comandantul, a ordonat incetarea focului si au plecat spre Ploiesti. La Otopeni, au lasat 4 TAB-uri care au tras si au facut masacrul de la Otopeni.
- Aceiasi oameni?
- Aceiasi oameni. Au lasat patru TAB-uri sa controleze intersectia cu aeroportul, iar dimineata, cand au venit salariatii cu autobuzul la serviciu, au tras in autobuz. Si au tras si in masinile care aduceau soldatii de la trupele de jandarmi. Au tras si in aia si i-au omorat. Cei de la Armata au facut asta.
Detalii uluitoare: cum s-a tras in casele de vis-a-vis de Televiziunea Romana si rolul lui Victor Atanasie Stanculescu
- Continuati, va rog...
- La televiziune, unde este Piata Dorobanti, a aparut un camion din care un maior si un capitan de armata au distribuit arme la civili si apoi i-au dus in diverse case de langa televiziune. Este si o gradinita acolo, langa televiziune. Si au zis: "De cate ori va ordonam noi sa trageti, trageti". Si astia au tras din acele cladiri, de vis-a-vis de televiziunea romana.
- Dar acele case nu erau locuite?
- Toti care locuiau acolo au primit ordin sa plece de acasa.
- Si acest ordin cand a venit?
- Pe 23 decembrie, dimineata. Cei de la Armata s-au dus prin toate casele alea "Plecati, ca trebuie sa ocupam noi aici, ca vin teroristii si trebuie sa ne luptam". Ceva de genul acesta. Intre cladiri au instalat si un sistem de telefonie, pe firul militar. Erau si de la Garzile Patriotice foarte multi si se anuntau cand sa deschida focul. A fost macel.
- Dar care era logica? Sa traga armata in armata...
- Logica a fost sa faca toata aceasta desfasurare de forte si sa ii ocupe pe oameni, ca sa nu cumva sa ia puterea altcineva. Iar Stanculescu a stat cu degetul pe tragaci pana la proces, pana cand s-a facut liniste in strada.
- Deci Stanculescu stia de acest macel?
- La nivelul lui, de ministru al Apararii, normal ca stia de toate operatiunile astea militare. Ei stabileau dispozitivele si deplasarile unitatilor.
Cum s-a inchis Dosarul Revolutiei pana in 1995: "L-au impuscat din eroare. Credeau ca este terorist"
- Si, in tot acel macel, nu puteau soldatii sa spuna "Nu tragem, ca sunt ai nostri acolo"?
- Nu, pentru ca militarii nu discutau cu nimeni. Trageau. La primele dosare, pana in 1995, s-a dat NUP, pe motiv ca s-a tras din eroare. Adica, daca va impusca pe dumneavoastra, zicea "Domne\", din eroare, noi am crezut ca este terorist".
- Ce rol au avut Serviciile straine in 1989, la Revolutie?
- Niciun rol. Chiar niciun rol. Nu s-a constatat existenta amestecului vreunui strain intr-un eveniment.
- Exista si vreo posibilitate, totusi, sa fi fost agenti ai serviciilor straine si sa nu fi fost consemnati?
- Nu, pentru ca daca era asa, serviciile noastre de securitate trebuia sa-i fi inregistrat undeva. Nu putea sa intre un strain si sa nu fie raportat sau luat in evidenta si urmarit. Nu exista asa ceva. Pana in 1989, orice strain care intra in Romania era urmarit. Asta era o regula.
Pentru fiecare mort sau ranit la Revolutia din 1989 se stie cine este autorul
- Se stiu autorii crimelor de la Revolutie?
- Sunt dosare in care, pentru fiecare victima, mort sau ranit, s-a stabilit autorul fizic.
- La Bucuresti se stie exact cine a murit, unde a murit si cine l-a omorat?
- Exact!
- Si de ce se intreaba lumea si astazi "Cine a tras in noi dupa 22?"
- Pentru ca asa a fost propaganda. Cele mai simple dosare sunt cele ale Revolutiei. Sa va spun de ce. Fiecare unitate militara are obligatia sa tina un jurnal al actiunilor de lupta si un istoric. In jurnalul acela este consemnat cine a dat ordinul, cine a primit ordinul si cine a executat ordinul. Si eu, daca am jurnalul actiunilor de lupta, vad acolo cine a comandat, la ce ora a dat ordin... Totul este trecut acolo, ca actiuni de lupta. Apoi i-am audiat pe soldatii care au fost acolo si aia au spus tot. Am mers la fata locului, aveam 20 si ceva de criminalisti cu mine.
- Se stie cine a tras in noaptea de 21 decembrie 1989?
- S-a stabilit cine a tras, fara probleme. Pe 21 a fost combinatie, cei de la Interne cu cei de la Armata.
- Cine a condus Romania, din 22 decembrie 1989? Securitatea sau Armata?
- Armata a dat un anunt in presa, ca regimul comunist condus de Ceausescu a picat, iar puterea a preluat-o Armata. Acesta a fost un anunt dat pe 22, seara. Si nu numai atat. Toate institutiile statului se subordoneaza Armatei. Si de aceea Armata a preluat Ministerul de Interne si a preluat si Securitatea. Si toate unitatile de Securitate si de Militie au capatat indicativ cu patru cifre, ca la Armata, incepand cu 23.
- Cum se explica faptul ca in Dosarul Revolutiei au fost condamnati Stanculescu si Chitac, mai putin Ion Iliescu?
- Pentru ca Ion Iliescu nu a avut niciun amestec in represiunea de la Timisoara, care a inceput in 17 decembrie. In 17 decembrie, Stanculescu s-a cerut sa mearga la Timisoara, exista acea declaratie a lui Ilie Ceausescu. Stanculescu, spunea Ilie Ceausescu, s-a oferit sa mearga. Milea l-a nominalizat in primul rand pe generalul Gusa, care trebuia sa meaga de drept, ca era seful de Stat Major, iar al doilea care trebuia sa mearga era chiar Ilie Ceausescu, pentru ca era loctiitorul politic al ministrului.
- Practic, ordinul de a se trage la Timisoara de la cine a venit?
- Pai, ordinul a venit de la Ceausescu. El a ordonat sa se traga. Ordinul a fost dat public, in sedinta CPEX.
- Si Stanculescu?
- Stanculescu a plecat la Timisoara in executarea ordinului lui Ceausescu. Dar, daca vreti, seful care a condus operatiunile militare a fost generalul Ion Coman, care si-a facut biroul la Consiliul Judetean. Dar, pe armata, era Stanculescu cel care a preluat conducerea. La armata exista o regula. Cel mai mare in grad si in functie devine automat comandantul zonei in care se desfasoara activitatea.
Despre mortile suspecte de la Revolutie
- Ce s-a intamplat cu Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni?
- A iesit intr-o seara la televizor si a spus ca el are mai multe casete si ca s-a filmat intregul incident de la Otopeni, in care militarii au tras in civilii care veneau la serviciu in dimineata de 23 decembrie si ca el le va da publicitatii. A luat toate casetele intr-o geanta, a plecat la Timisoara, nu stiu ce treaba avea pe acolo, cert este ca nu a mai ajuns acasa. De pe aeroport a fost dus direct la un Spital de nebuni si acolo a murit.
- Cum a murit?
- Nu se stie cum, ca nu s-a anchetat treaba asta. Dar nu s-au mai gasit nici casetele... Este un dosar care inca nu a fost inca rezolvat.
- Si nici nu o sa fie vreodata rezolvat...
- Da...
- Marin Ceausescu ce a patit?
- El a fost gasit spanzurat la Viena, unde desfasura activitatea la ambasada Romaniei. Politia din Viena nu s-a implicat, pentru ca ambasada era teritoriul Romaniei si a ramas asa cum s-a anuntat, ca el s-a spanzurat. Deci, s-a sinucis.
- Si nimeni nu mai anchetat...
- Nu.
- Vasile Malutan, pilotul lui Ceausescu?
- Acolo, a ramas ca a murit intr-un accident de elicopter. Este adevarat ca era un pilot foarte bun, dar s-a angajat cu elicopterul sa stropeasca niste culturi agricole in zona Fundulea si, la un moment dat, se pare ca nu a pastrat distanta care trebuia fata de niste linii de inalta tensiune, le-a agatat cu elicea si s-a prabusit.
- Asta fiind varianta oficiala.
- Asa s-a intamplat, asa a murit.
- Cu Nicolae Militaru, care a murit de cancer galopant, care a fost povestea?
- Asta este cauza mortii.
- Se stie ca a fost agent al rusilor...
- Nicolae Militaru are mai putin amestec in ceea ce priveste represiunea propriu-zisa, in ce s-a petrecut pana pe 25. El apare, e adevarat, din 23, in grupul lor, dar el nu a ordonat in armata decat dupa 24 decembrie, dupa masa. Pana atunci, nu a avut niciun rol in comandarea activitatii represive de acolo.
Cum s-a intrat in televiziune pe 22 decembrie 1989
- Cum s-a intrat atunci la Televiziune? Oricine intra?
- Pai, s-a intrat. Atunci, in 22 dupa-masa, s-a putut intra, televiziunea nu era asa bine pazita precum cladirea CC-ului.
- Cine le-a dat voie lui Ion Caramitru si lui Mircea Dinescu sa intre pe post primii? De ce ei si nu altii?
- Pai, era atunci un scurtcircuit in ceea ce priveste televiziunea si radioul, inca nu se sedimentase noua putere. Au intrat, au inceput sa vorbeasca fiecare... Pai, asa a fost si la CC. Era un microfon la balcon. Cine punea mana pe el vorbea multimii. Nu era cenzurat microfonul.
"Kovesi mi-a luat Dosarul Revolutiei"
- Cate presiuni au fost pe dumneavoastra din momentul in care ati facut Dosarul Revolutiei?
- Cea mai mare presiune a fost cand m-au scos din dosar. In momentul in care l-am chemat pe Ion Iliescu (n.r. in vara lui 2007), a doua zi s-a si pus problema sa ma scoata din dosar.
Adica, Ion Iliescu a facut o plangere impotriva mea la doamna Kovesi, care era atunci procuror general, ca el nu a stiut de anumite probe care sunt la dosar si, totodata, s-a facut si o sesizare la Curtea Constitutionala. Judecatorii de acolo s-au grabit sa dea o decizie prin care au interzis procurorilor militari sa mai cheme civili la ancheta. Practic, mi-au luat dosarul. Atunci am impachetat dosarul, era decizia Curtii Constitutionale si nu puteam sa o comentez, l-am impachetat, l-am numerotat si l-am dat la colegii civil.
- Deci, rolul doamnei Laura Codruta Kovesi a fost...
- Rolul doamnei Kovesi a fost sa primeasca plangerea domnului Ion Iliescu si sa declanseze o cercetare a mea, pentru ca in dosarul asta, practic, domnul Iliescu a reclamat ca nu a fost informat cu absolut toate probele care s-au facut impotriva lui. Lucru neadevarat, pentru ca noi l-am chemat de multe ori si de fiecare data venea, ne dadea cate o carte, pleca... Nu a fost de ajutor niciodata la anchete.
"Kovesi dicta, nu Traian Basescu"
- Ati vorbit in 2009 cu presedintele de atunci, Traian Basescu. Ce v-a spus?
- Ne-a chemat la presedintie cu televiziunea de fata si mi-a cerut sa continui, sa termin dosarul. Pentru ca eu mi-am facut cererea de pensionare. Si am promis ca ma intorc. Am facut cerere de intoarcere, iar procurorul general de atunci, Laura Codruta Kovesi, dupa ce m-a amanat de vreo trei ori, timp de patru luni, a comunicat ca Dan Voinea indeplineste conditiile sa revina in Parchet, dar nu este cazul sa angajam pensionari. A fost asa...
- Deci, cine dicta, Basescu sau Kovesi?
- Kovesi!
Dovada care il incrimineaza pe Ion Iliescu: existenta jurnalelor de lupta in care sunt trecute data, ora si cine a luat decizia
- Ce l-a nemultumit pe Iliescu? Ce nu i-a convenit?
- Nu i-a convenit ca erau foarte multe mijloace de proba, jurnale ale actiunilor de lupta, in care era nominalizat. Si era si un Dosar de Mineriada, iar generalul care a tinut jurnalul actiunilor de lupta l-a nominalizat in ziua de 13 (n.red. 13 iunie 1990) cu interventii personale pentru reprimarea manifestantilor din Piata Universitatii.
- Bun, dar ce vina a avut Iliescu la Revolutie?
- Dupa 22 au fost victime, pana pe 25 (n.r. decembrie 1989). Atunci s-a constituit un grup de putere care a condus, practic, impreuna cu Stanculescu, operatiunile militare din Bucuresti si din tara, iar ulterior acest grup de putere a ramas la putere si a preluat puterea. Acum, ramane sa vedem, pentru este un dosar in ancheta, nu pot eu sa spun...
- Cum a reactionat Ion Iliescu atunci cand l-ati chemat si i-ati aratat dovezile care il incriminau?
- Cand l-am chemat pe Ion Iliescu sa ii prezint materialul, a venit cu trei avocati. Cand a vazut ca ii arat jurnalul actiunilor de lupta unde a ordonat sa faca asa... Cineva l-a consemnat. Ora cutare, suna tovarasul Iliescu, sa intre 100 de soldati sa actioneze in zona cutare, ora cutare, suna Iliescu, ii trebuie 12 TAB-uri.
- La Revolutie sau la Mineriada?
- Si la Mineriada. Si m-a reclamat la Kovesi, ca el nu a stiut ca exista probele astea la dosar. Va dati seama, daca eu as fi spus ca am probele astea, nu gaseam nu jurnalul, nu gaseam nici fisetul a doua zi. Eu le-am tinut pana cand l-am chemat si am facut public ca exista si i le-am prezentat. Si atunci m-a reclamat la Kovesi si a facut si o plangere la CCR.
Iar judecatorii care erau numiti de Ion Iliescu au dat decizia ca procurorii militari nu mai au voie sa cerceteze civili. Asa mi-au luat Dosarele. Iar mie au vrut sa imi faca Dosar Penal. Eu, cand am vazut, m-am pensionat, ca sa ii las, ca altfel ma bagau in puscarie. Ieseam pe vremea asta, cred. Asa am plecat eu. Mie imi placea ce faceam.
"Ion Iliescu este un criminal"
- Ion Iliescu este un criminal?
- Este, da. Ion Iliescu este un criminal. El, de cate ori a fost chemat, a refuzat sa dea declaratii. Ne-a adus cate o carte scrisa de el. Nu am citit niciodata cartile.
CITEŞTE CONTINUAREA INTERVIULUI AICI!
.
