“În literatura română, regionalismele sunt folosite de scriitori în scop artistic, ele sunt o permanentă sursă de îmbogăţire a limbii literare. Utilizarea lor cu măsură şi măiestrie este admisă, chiar recomandabilă, dar abundenţa lor poate dăuna valorii artistice”, susţine prof. Univ. dr. Dumitru Draica, de la Facultatea de Litere din Oradea.
Pe lângă cuvinte de origine latină, graiul ardelenesc este bogat în cuvinte împrumutate din limba maghiară. Contactului îndelung între cele două popoare a dus la influenţe lingvistice reciproce în lexic, şi în mică măsură, în formarea cuvintelor.
Regionalisme din Ardeal
fedeu = capac
bolund = nebun
laibăr = haină ţărăneasc până în talie
gherbevos = fierul de la sobă
cios = paznic de hotar, pădurar,
goz = nutreţ pentru vite, gunoi,
şuşorcă = pănuşă, foi de ştiulete,
tenchi = porumb,
zádie= şorţ, catrinţă,
cotătoare = oglindă,
chefe = perie,
ciont = os,
badoc = bidon, vas,
budigăi = chiloţi,
lipideu = cearceaf,
cocioane = piftie,
bendéu = burtă,
cinoş = chipeş, frumos,
nialcoş = cochet, elegant,
piscoş = murdar
barmoş = catifea
