Pe 23 aprilie 1967, la numai câteva luni de la ultimul eșec al unei nave spațiale Soiuz nepilotate, cosmonautul Vladimir Komarov, decola spre orbita terestră la bordul navei spațiale Soiuz 1.
Nava spațială avea nenumărate probleme și era de fapt nepregătită pentru o misiune. Doar că nimeni nu avea curaj să spună acest lucru conducerii URSS.
Komarov însuși știa că va muri, dar a spus că nu poate refuza misiunea. ”Dacă mă retrag, vor trimite pilotul supleant”, a spus el unui coleg. Pilotul care l-ar fi înlocuit era prietenul lui, Iuri Gagarin, primul om care a ajuns în spațiu. Gagarin însuși a atras atenția pe toate canalele posibile asupra pericolelor. Fără succes.
După lansare, problemele au apărut fără întârziere. Panourile solare nu s-au deschis cum ar fi trebuit, nava a început să piardă din putere, navigarea s-a dovedit foarte dificilă. Sistemul automat de stabilizare era deja mort în momentul celei de-a 13-a orbite, iar sistemul manual era doar parțial eficient.
Lansarea care ar fi trebuit să aibă a doua zi - o nouă navă cu doi cosmonauți la bord - a fost anulată. Soyuz 2 ar fi trebuit să îl ajute pe Komarov să deschidă panourile solare.
Decizia finală a fost una de abandonare a misiunii. Komarov a tras retro-rachetele, iar naveta a reintrat în atmosferă. Coșmarul a continuat. Prima parașută a fost deschisă, dar parașuta principală, care ar fi trebuit să încetinească căderea, nu a funcționat. Apoi, parașuta de rezervă s-a încurcat.
Rezultatul a fost unul cumplit. Capsula a căzut nestingherită pe pământ, cu o viteză amețitoare. Printre resturile carbonizate ale capsulei, salvatorii au mai găsit doar un os al călcâiului cosmonautului și puțin altceva.
Komarov a fost îngropat cu funeralii de stat, ca un erou. O carte scrisă în urmă cu 10 ani susține că înregistrările comunicațiilor arată că Vladimir Komarov ar fi țipat și ar fi înjurat echipa care l-a trimis spre moarte sigură.
Această variantă a fost contestată.