Pentru unii, puterea absolută înseamnă încălcarea drepturilor omului și chiar provocarea unor războaie, dar pentru alții înseamnă doar lipsa simțilui ridicolului și hohote de râs din partea opiniei publice.
Președintele Turkmenistanului, Saprarmurat Niyazov, s-a trezit lider absolut când țara lui și-a redobândit independența după dizolvarea URSS-ului. Ca să evite întrebarea „știi cine sunt eu?”, a luat măsuri drastice și a dat numele lui mai multor străzi, lunii ianuarie și chiar unui meteorit care a căzut pe suprafața statului. Pe lângă toate acestea, Niyazov a împodobit marile orașe cu statui de-ale sale poleite în aur, care se învârt după soare, astfel încât partea frontală să fie mereu luminată de raze. El a mai scris o carte considerată fundamentală pentru dezoltarea morală, culturală și istorică a societății turkmene și a obligând populația să memoreze fragmente din ea. Conținutul cărții lui Saprarmurat Niyazov a devenit subiect al testelor școlare, în locul materiilor elementare ca matematica, fizica, educația fizică etc. și a dat ordin să se construiască un edificiu mecanic multifuncțional, în formă de carte, din care să se audă zilnic pasaje.
Francisco Macias Nguema a înregistrat multe derapaje comportamentale după ce a preluat conducerea Guineei Ecuatoriale. Acesta a interzis practicarea medicinii moderne, înlocuind-o cu practici vrăjitorești, a prigonit și ucis medicii și pe toți intelectualii care susțineau progresul, s-a autoproclamat zeu și autoritate absolută a magiei. De asemenea, el a mai interzis folosirea combustibilului la principala centrală electrică din capitală, susținând că ea poate funcționa cu magia făcută de el. Din păcate, nu a funcționat, iar orașul s-a adâncit în beznă. Și, ca o ultimă dovadă că și mintea lui era cufundată în beznă, obișnuia să ia masa alături de opt farfurii goale, cu care purta conversații.
Rafael Trujillo. Fostul președinte al Republicii Dominicane poate fi considerat arhetipul nepotismului. Dacă această meteahnă nu a ocolit pe nimeni aflat într-o poziție de conducere într-o anumită măsură, în cazul lui Trujillo a depășit toate limitele: i-a dat funcția de colonel fiului său, înainte ca acesta să ajungă la liceu, iar pe soția lui a încercat s-o favorizeze să primească un Nobel pentru Literatură, deși nu avea vreo calificare. Cunoscut drept un dictator brutal, răspunzător pentru un număr mare de morți, el a reușit să-și asigure 14 nominalizări la Premiul Nobel pentru Pace în anul 1936, însă fără succes. Probabil de ciudă că planul a dat greș, în anul următor a ordonat un masacru împotriva a zeci de mii de haitieni care locuiau la granița țării sale.
Ne Win, fostul președinte al Burmei, a condus republica timp de 23 de ani. Acesta a fost un alt excentric superstițios care n-ar fi trebuit să ocupe o astfel de funcție de răspundere. Pasionat de numerologie peste poate, a dat ordin ca moneda națională să fie emisă în denominații divizibile cu cifra 9, considerată de Win norocoasă. Din păcate, populația nu folosea serviciile bancare, ținându-și agoniselile sub pat, astfel că s-au trezit într-o bună zi că banii lor nu mai aveau nicio valoare. Printre alte reguli bizare pe care le-a instituit, se numără mersul obligatoriu cu spatele peste un pod, pentru a speria spiritele rele care sălășluiesc acolo. Ne Win mai obișnuia să se îmbăieze în sânge de delfin, ca să-i meargă bine.
Kim Jong Il. Înainte să intre în istorie drept dictatorul sângeros care amenința întreaga planetă cu bombardamente nucleare, defunctul președinte al Coreei de Nord era un mare amator al cinematografiei. Atât de mult l-a fascinat, încât a intuit caracterul puternic propagandistic al filmului și s-a gândit să dezvolte industria cinematografică din Corea de Nord. Totuși, Kim Jong Il a considerat că nu e nimeni demn în toată țara să se ocupe cu o astfel de activitate, din lipsă de credibilitate, dar a găsit o modalitate să schimbe situația. El a ticluit un plan prin care a răpit-o pe soția celui mai important regizor coreean, pentru a-l convinge să dea curs doleanțelor lui propagandistice. Regizorul Shin Sang Ok a produs astfel șapte filme, printre care un remake al block buster-ului Godzilla în variantă nord-coreeană, în care reptila monstruoasă era cea mai bună prietenă a lui Kim Jong Il și un erou a proletariatului.
