Pentru cei care luau în serios moralitatea creştină, celibatul era varianta ideală, iar sexul era acceptat doar în contextul căsniciei. Preoţii erau obligaţi să raporteze adulterul sau fornicaţia mărturisite în timpul confesiunilor, iar pedepsele variau de la ani de penitenţă şi rugăciune, la moarte.
Biserica dicta în acea perioadă inclusiv cum să faci sex. Orice altceva în afară de poziţia obişnuită a "misionarului" era considerat nenatural şi, deci, păcat. Femeia nu putea sta deasupra deoarece se considera o încălcare a rolurilor dintre femei şi bărbaţi. Sexul anal şi cel oral erau considerate de asemenea păcate deoarece erau practicate doar din plăcere, nu pentru a procrea.
În ceea ce priveşte homosexualitatea, în viziunea Bisericii Catolice aceasta era un păcat. Prostituţia a fost tolerată pentru o perioadă de timp de Biserică. Aceasta era văzută drept o metodă de prevenire a adulterului şi a homosexualităţii, prin urmare era considerată un rău necesar.
