În comuna teleormăneană Necşeşti, catalogată drept cea mai săracă localitate din România, conform ultimului studiu prezentat, în 2013, de Ministerul Dezvoltării, timpul pare că s-a oprit în loc de zeci de ani.
Bătrâni fără ajutor, tineri fără nicio perspectivă, case cu WC-uri în fundul curţii, gospodării abandonate, trotuare distruse. Din cei 1.136 de locuitori cât mai numără comuna, 800 sunt pensionari şi abia îşi duc traiul de la o zi la alta, din pensiile moştenite după munca la fostul CAP. Suprafaţa arabilă a comunei însumează 4.016 de hectare, însă doar 50 de familii îşi mai lucrează pământul individual. Ceilalţi l-au dat în grijă celor două asociaţi agricole din comună.
În Necşeşti, timpul s-a oprit în loc de mulţi ani, iar peisajul care te întâmpină pe uliţe este dezolant. Bătrâni fără ajutor, tineri fără nicio perspectivă, case cu WC-uri în fundul curţii, gospodării abandonate, trotuare distruse. Din cei 1.136 de locuitori cât mai numără comuna, 800 sunt pensionari şi abia îşi duc traiul de la o zi la alta, din pensiile mioştenite după o viaţă muncită la CAP şi din ce primesc de la cele două asociaţii agricole unde şi-au dat pământul în grijă.
Vestea că localitatea lor a fost desemnată drept cea mai săracă localitate din România a împărţit Necşeşti în două. Unii localnici îşi varsă amarul pe autorităţi şi spun că zac în sărăcie pentru că nimeni nu face nimic.
”Beţivi, puturoşi, nu le place să muncească”
Alţi bătrâni ai statului arată cu degetul către consătenii cărora nu le mai place deloc munca. ”Beţivi, puturoşi, nu le place să muncească. De unde să aibă? Dacă nu munceşti, de unde să ai? Să muncească pământul, dacă vor să aibă. Nu au locuri de muncă, aşa e. Tineretul e plecat. Sunt bătrâni mulţi, bolnavi. Farmacie avem la Ciolăneşti, de acolo ne ducem şi luăm”, spune Ioana Nicula, o bătrână de 74 de ani, cu o pensie de 400 de lei, după 20 de ani de muncă la CAP.
