Cum au murit dinozaurii. Zonele în care viaţa a apărut extrem de repede

Prăbuşirea acelui obiect cosmic în actuala peninsulă Yucatan din Mexic la sfârşitul Cretacicului a provocat extincţia a aproximativ trei sferturi din totalul speciilor, inclusiv a dinozaurilor non-aviari.

După acel cataclism, ecosistemul marin s-a restabilit într-un ritm variabil în diferite zone de pe Terra. Această perioadă a fost de 300.000 de ani pentru regiunea de vest a Oceanului Atlantic şi pentru Golful Mexic, apropiate de craterul de impact Chicxulub, însă ea a fost considerabil mai scurtă în alte zone de pe planeta noastră, au precizat autorii studiului, publicat miercuri în revista Nature.

Oamenii de ştiinţă au dedus din acest fapt că lentoarea reapariţiei vieţii în zonele apropiate de crater era probabil asociată cu propagarea unor metale toxice în mediul înconjurător în urma impactului, fapt ce ar fi poluat apele din regiune.

În acest caz, în mod logic, reapariţia vieţii în interiorul craterului ar fi trebuit să fie încă şi mai lentă, notează Chris Lowery, cercetător la Institutul de geofizică din cadrul Universităţii Texas din Austin.

Dincolo de acea zonă, "am descoperit că viaţa a reapărut într-o manieră uimitor de rapidă" în zonă, "iar primele organisme marine au colonizat craterul la doar câţiva ani după impact", a dezvăluit acelaşi cercetător pentru AFP. "Un ecosistem marin foarte productiv a putut să se instaleze acolo într-un interval de 30.000 de ani", considerabil mai repede faţă de alte zone din Oceanul Atlantic.

"Acest lucru indică faptul că proximitatea impactului nu a încetinit reapariţia vieţii" şi că, probabil, anumite procese ecologice locale au fost factorii care au jucat un rol în această reapariţie a vieţii, au subliniat autorii studiului.

Cercetătorii care au participat la Expediţia 364 din cadrul Programului internaţional de descoperire a oceanelor (IODP în limba engleză, n.r.) au realizat în 2016 mai multe foraje în craterul Chicxulub, parţial scufundat în largul peninsulei Yucatan.

Analiza sedimentelor de roci prelevate de pe fundul craterului a permis descoperirea unor microfosile - rămăşiţele unor organisme unicelulare de alge şi de plancton - şi evidenţierea unor găuri săpate în sol de creveţi şi viermi marini. Viaţa era deja prezentă în acea zonă "la doi sau trei ani după impact", potrivit cercetătorilor de la Universitatea Texas din Austin.

Prăbuşirea asteroidului în Mexic a provocat a cincea extincţie în masă a speciilor de animale de pe Terra. Impactul cu suprafaţa Pământului a degajat o cantitate enormă de energie, care, potrivit estimărilor, a fost de 5 miliarde de ori mai mare decât puterea distructivă a bombei atomice de la Hiroshima.

Explozia a degajat, de asemenea, un volum uriaş de roci pulverizate, care au făcut ca atmosfera terestră să devină opacă, provocând o modificare a climei.

Oamenii de ştiinţă estimează că Terra este pe cale să traverseze cea de-a şasea extincţie în masă din istoria sa, odată cu dispariţia rapidă a unui număr mare de specii.

Revenirea rapidă a vieţii după prăbuşirea asteroidului în urmă cu 65,5 milioane de ani "prezintă din acest punct de vedere un interes major, pentru că acel fenomen poate să ne ajute să înţelegem modul în care ecosistemele ar putea să reapară, în contexul pierderii actuale a biodiversităţii, asociată cu modificările climatice, poluare şi pescuit excesiv", a declarat cercetătorul Chris Lowery.

Sursa