Să fii pacient în România înseamnă, în unele cazuri, să-ți semnezi sentința la moarte. Sună extrem de dur, dar este realitatea crudă din spitalele românești. Pe lângă lipsa de personal medical, dotări corespunzătoare, condiții decente în saloane, bolnavii sunt nevoiți să aștepte, uneori în zadar, tratamentul care le-ar putea salva viața.
În plus, sistemul sanitar a căzut victima unor băieți deștepți care au știut să profite de pe urma suferinței pacienților. Mână în mână cu ei au acționat și unii medici. Un caz care a revoltat opinia publică, apărut în urmă cu câțiva ani, a scos la lumină cum medici și farmaciști, bine organizați într-o grupare, au pus la cale o afacere bănoasă făcută chiar cu medicamente rare. Mafia halatelor albe elibera în fals rețete, folosind chiar și numele unor persoane decedate. Apoi medicamentele erau vândute pe diferite filiere în țări membre ale Uniunii Europene. Scandalul medicamentelor a mers mai departe. De această dată, un parlamentar a acuzat că românii sunt condamnați la moarte chiar de către cei care trebuie să-i salveze, deoarece, spune el, doar 10% din medicamentele destinate bolnavilor de cancer sunt reale, restul fiind contrafăcute.
O altă anchetă a arătat cum sute de medici primeau bani din partea unei companii farmaceutice. Sumele erau direct proporționale cu numărul de cutii prescrise pacienților din produsele firmei.
“Pentru ca ei să prescrie cât mai mult și noi să le dăm banii, doctorii foloseau tot felul de tertipuri. Legea s-a tot schimbat, dar mereu se găsesc portițe. Medicii scriau cps, respectiv capsule, și doar o companie avea capsule, în timp ce concurența avea comprimate din acea substanță activă”, a povestit un angajat din domeniul Pharma pentru Libertatea. Contractele de sponsorizare mascau mita și asta se observă din faptul că banii primiți erau calculați în Excel pe fiecare cutie vândută prin prescripții scrise de către medicii care se obligau să facă asta. În spatele contractului de sponsorizare se făcea înțelegerea. Ea nu era de sponsorizare, ci legată de numărul de cutii, prescripții și sumele de bani încasate de doctori, uneori în avans pe un an, pentru pacienți. Acești oameni nici măcar nu veniseră la cabinet, unii poate nici nu se îmbolnăviseră, dar urmau să fie tratați cu medicamentele promise de doctor companiei.
Un alt dosar uriaș de corupție a aruncat într-o lumină nefavorabilă zeci de doctori care au jurat că vor face tot ce le stă în putință să ajute bolnavii. S-a întâmplat în 2015. Potrivit procurorilor, mai mulți specialiști oncologi au colaborat cu distribuitorii de medicamente, care i-au trimis în vacanțe scumpe în toată lumea. În schimb, medicii, trebuiau să le prescrie pacienților de cancer cele mai scumpe medicamente. Astfel, statul s-a trezit într-un punct mort: nu a mai putut să suporte cheltuielile, iar bolnavii nu și-au mai primit tratamentele. Practic, o caracatiță uriașă și-a întins tentaculele, victime fiind și de această dată pacienții. Zeci de medici oncologi din toată țara au beneficiat de excursii la Paris sau Las Vegas plătite de firme de medicamente, aceste “sponsorizări” fiind de fapt o mită mascată, în schimbul prescrierii anumitor medicamente bolnavilor de cancer, au precizat surse judiciare.
Altă anchetă, alte dezvăluiri la fel de grave. Jurnaliștii de la Inclusiv au arătat cum bolnavii de cancer sau alte afecțiuni autoimune își vând tratamentul traficanților la prețuri de nimic, iar cutiile cu medicamente ajung înapoi pe rafturilor din România sau chiar din Europa, unde sunt decontate a doua oară. Jurnaliștii au scris și despre metodele folosite de traficanți. Înșelăciunea clasică este ca în cutiile cu medicamente scumpe, pentru tratarea cancerului, cel care cumpără produsul să găsească banale pastile de ibuprofen. În alte cazuri, traficanții de medicamente vând produse scumpe expirate sau ținute la căldură, în loc de frigider.
Ani la rând, mai multe tratamente indispensabile românilor au lipsit din farmacii. Fie că a fost vorba de citostatice pentru adulți sau pentru copii, inumoglobulină sau medicamente necesare bolnavilor cu afecţiuni neurologice pentru care nu există înlocuitor. Iar criza e departe de a lua sfârșit. Anul acesta, unul dintre medicamentele de negăsit în farmacii a fost euthyrox, destinat pacienților cu anumite afecţiuni ale tiroidei, dar și siofor, pentru diabet sau betaloc, pentru hipertensiune. Preşedintele Colegiului Farmaciştilor din Cluj, Elena Dinte, susține că multe tipuri de medicamente nu ajung în farmacii, pentru că depozitele nu vor să le livreze, deşi producătorii îşi respectă contractele cu statul român.
În 2009, Ion Bazac, şeful Sănătăţii de la acea vreme, stabilea modul de calcul al preţului medicamentelor care se vindeau pe reţetă. Actul normativ prevedea ca statul român să dea companiilor farmaceutice prețul cel mai mic sau cel mult egal cu cel mai mic preț al aceluiași medicament din 12 țări: Cehia, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia, Austria, Belgia, Italia, Lituania, Spania, Grecia și Germania. În 2015, ministrul Nicolae Bănicioiu a stabilit că ordinul se aplică întocmai. Aşa s-a ajuns ca statul să deconteze, teoretic, cel mai mic preţ. Până la 10 martie 2015, toate companiile farmaceutice erau obligate să îşi actualizeze lista de preţuri, pentru ca, din iulie acelaşi an, medicamentele să fie deja ieftinite.
Măsurile de reducere a preţurilor au dus, la scurt timp, la dispariţia din farmacii a unor medicamente destinate bolnavilor de inimă, diabet, Parkinson şi cancer. Era sfârşitul lunii octombrie 2015. Pacienţii începuseră să nu îşi mai găsească medicamentele de care aveau nevoie. Același lucru s-a întâmplat și în anii care au urmat. Mai grav este că pentru unele medicamente nu există înlocuitori. Astfel că mulți bolnavi s-au văzut nevoiți să își cumpere tratamentele din străinătate. Pe cei fără bani, statul i-a condamnat la o lungă așteptare, care pentru mulți s-a dovedit fatală.
O altă cauză o reprezintă şi exportul paralel, creat de o adevărată mafie din domeniu. Distribuitorii aduc în România medicamente cu preţul mic impus de stat şi le revând ţărilor din Uniunea Europeană cu un preţ mai ridicat, dar în acelaşi timp mai scăzut decât cel cu care producătorul vinde în ţara respectivă. Dar potrivit legii, exporturile paralele nu pot fi interzise definitv pe teritoriul României. Așa se face că, într-o altă criză cu care s-a confruntat țara noastră, cea a vaccinurilor, în plină epidemie de rujeolă, 3.900 de vaccinuri Priorix împotriva rujeolei s-au întors în Occident, deși medicii din România nu mai aveau serul pe stoc. În timp ce autorităţile caută soluţii, pacienţii se luptă cu boală, nemiloasă pentru mulți, dacă tratamentul nu e luat la timp.
În ultimii ani, sute de medicamente au avut discontinuitate pe piața din România. Motivele comerciale sunt cele mai des invocate. Altă cauză reclamată de producătorii de medicamente este legată de numărul foarte mare de taxe plătite statului, ca procent din cifra de afaceri. Nu e însă singurul motiv. Altele au fost retrase de la vânzare din cauza calităţii, a etichetării acestora, din motive de fabricație, dar și pentru că producătorul a renunțat să le mai comercializeze în România.
