Culisele Statului Paralel. Cum a fost trasă pe linie moartă IMGB, perla industriei lui Ceaușescu

Platforma IMGB a fost înfiinţată în 1963 din nevoia de echipamente atomoelectrice, hidro şi termoenergetice la preţuri mai mici decât cele din afara țării. La economiile făcute de sta­tul comunist se adăuga exportul realizat cu aceste facilităţi. Astfel, în anii ’80, construcţia de ­maşini dădea peste 40% din bu­nurile exportate de România. IMGB deţinea o pondere majoră în tot acest export, oferind spre vânzare peste 55% din construcţiile de maşini în ţă­­rile asiatice, dar şi în ţări europene cu economie de piaţă. La acea vre­me, IMGB ajunsese să fie văzută ca vârful tehnologic al industriei româneşti şi ca una dintre uzinele privilegiate de Partidul Comunist. Se spunea că, dacă ceva nu putea fi produs în alte părţi ale ţării, cu siguranță putea fi fabricat aici.

În­treprinderea de Maşini Grele Bu­cu­reşti avea relaţii esenţiale de ex­port nu doar cu URSS, ci şi cu Franţa, Cehoslovacia, Suedia sau Elveţia, acolo unde livra turboagregate, turbine de puteri mici şi echipament nuclear, dar şi cu ţări precum Iordania, Siria, Irak sau China, cu care Nicolae Ceauşescu avea relaţii strategice.

Societatea s-a profilat în principal pe turbine energetice şi echipament nuclear. Sectorul de prelucrări la cald a avut ca realizare de vârf presa de 1.400 de tone, utilizată în cadrul întreprinderii pentru fabricarea de turbine şi arbori cotiţi. Institutul de proiectări şi cercetări propriu asigura baza de concepţie pentru majoritatea produselor.

În anii '70, ca urmare a negocierilor dintre dictatorul Nicolae Ceauşescu şi președintele american Jimmy Carter, au fost obţinute licenţe de livrare în SUA. IMGB a exportat în Statele Unite un arbore de generator pentru centrale electrice de 120 de tone.

Până în anii ’80, IMGB a avut mo­no­polul fabricării de prăjini grele de foraj la adâncimi de peste 7.000 de metri pentru platformele ma­ritime din Marea Neagră. 60% din necesarul de cilindri de laminare necesari Combinatelor Siderurgice de la Galați și Târgoviște a fost produs tot de întreprinderea IMGB, la secția Mecanică I. În premieră românească, aici au fost fabricate primele echipamente pentru centrala nucleară de la Cernavodă, peste 30 de echipamente pentru unităţile 1 şi 2. Astfel, până la Revoluţia din ’89, IMGB-ul a produs şi livrat peste 40.000 de tone de echipamente. Pentru a facilita drumul muncitorilor spre fabrică, Ceaușescu a constuit chiar și două stații de metrou cu numele IMGB, pe Magistrala 2 a Metrorex.

Faimoase rămân și vizitele dese pe care dictatorul le făcea la IMGB. Pregătirile erau în toi cu multe zile înainte. Astfel, se spune că pe străzile uzinei se plantau copaci gata înfloriţi, iar muncitorii purtau cele mai bune salopete de protecţie, pe care le foloseau doar în timpul acestor vizite. De obicei, Ceaușescu alegea să aducă aici şefii de stat care vizitau ţara, arătându-le proiectele megalomanice pe care muncitorii fabricii puteau să le ducă la bun sfârşit în cel mai scurt timp. Scopul era acela de a-i convinge pe aceştia să cumpere produsele, mărindu-se astfel numărul de exporturi.

Înainte de 1989, pe această platformă industrială funcționau mai multe fabrici - IMGB, General Turbo, Upetrolam, Romenergo Mecanica, Pressofusioni, toate având peste 13.000 de angajaţi. Astfel se puteau realiza produse integrate, complete, cum ar fi turbine de abur sau mori de ciment. În prezent, acest lucru nu mai e posibil, mai ales că multe secții au fost închise sau vândute la bucată.

În istorie rămân și episoadele care i-au avut ca protagoniști pe angajații fabricii. Aceștia au fost aduși forțat la ultimul miting al dictatorului din decembrie 1989. Martorii afirmă că muncitorii de la IMGB au fost incitați să inceapă scandalul in piață. Șase luni mai târziu, angajații de la IMGB au fost aduși în stradă de cei care abia preluaseră puterea în România pentru a participa la protestul din Piața Universității, unde studenți și intelectuali scandau împotriva regimului condus de Ion Iliescu. Unul dintre sloganurile angajaților fabricii care nu a mai putut fi șters din memoria colectivă a fost ,,Noi muncim, nu gândim”. Muncitorii au fost acuzați că, impreună cu poliția, au inceput măcelul pe străzi.

După revoluție, fabrica s-a divizat în mai multe mici întreprinderi și a fost aproape de faliment. Deşi a fost impărțită în şapte unităţi şi a fost vândută cu mare scandal în 1998, pentru suma simbolică de un dolar, uzina n-a mai fost pusă pe picioare.

AKER KVAERNER, firma norvegiană care a cumpărat-o pentru a o salva de la un faliment total, a fost la un pas să aibă aceeași soartă. A renunțat în cele din urmă la IMGB în 2006, pentru 26 de milioane de dolari, în favoarea unei firme coreene specia­lizate pe metalurgie, DOOSAN HEAVY INDUSTRIES. Dar noua societate a raportat pierderi în fiecare an deşi Dossan a investit în modernizare. În 2011 compania a avut pierderi de 19,5 milioane de lei, la afaceri de 406 milioane de lei.

În 2013, deşi continua să fie unul dintre jucătorii de top din industria românească, la IMGB mai lucrau doar 700 de oameni.

Așa că, în cele din urmă, în 2019, Doosan a decis sa inchidă. Nemulțumiți, la acel moment, cei în jur de 400 de angajați alături de familiile lor, au protestat în fața Palatului Victoria. Oamenii le au cerut autorităților să salveze uzina, să cumpere măcar o parte din societate, ca sa prevină închiderea. Până la urmă, proprietarul fabricii - adică gigantul sud-coreean Doosan - a disponibilizat toti angajații.  „În ceea ce priveşte salariile compensatorii, conducerea companiei şi reprezentanţii angajaţilor au ajuns la un acord de bună înţelegere. Astfel, angajaţii vor beneficia de o sumă fixă în valoare de 20,000 RON la care se adaugă salariul de bază pentru o durată de 12 luni. În plus, angajaţii cu o vechime mai mare de 25 de ani în companie vor mai beneficia de 75% din salariul de bază”, au anunțat coreenii de la Doosan.

Anul trecut, Ion Anton, preşedintele Federaţiei Sindicale Metal, a declarat că decizia de închidere a fost luată deşi toate secţiile ar fi putut funcţiona la cote maxime şi aveau și comenzi. Spune că la mijloc au fost interese imobiliare.

,,Toate secţiile au mers foarte bine. Şi Oţelăria, Forja, Turnătoria, Prelucrări mecanice şi Prelucrări la cald. Coreenii au refuzat pur şi simplu toate comenzile, susţinând că sunt neprofitabile. Se vrea închiderea platformei şi demolarea tuturor secţiilor care se află pe cele peste 40-46 de hectare, din totalul de 70 de hectare cât are întreaga platformă.", a precizat acesta.

Iar cumpărătorii n-au întârziat să apară. În octombrie anul trecut, SIF Banat-Crișana a parafat o tranzacție imobiliară uriașă în București preluând platforma IMGB. Societatea de investiţii, condusă la acel moment de Bogdan Drăgoi, fost ministru de finanţe în guvernul Ungureanu, a preluat cu totul pachetul de acțiuni al Doosan IMGB, la care activul de interes este terenul de 54 de hectare pe care se întinde vechea platformă. Prețul estimat al tranzacției este de aproape 40 de milioane de euro. Consultantul Crosspoint Real Estate anunța atunci că este, ca suprafață, cea mai mare tranzacție din ultimii 10 ani din zona București, dacă sunt exceptate terenurile agricole. Societatea de investiții financiare SIF-Banat Crișana va dezvolta aici proiecte imobiliare.